Dacă mai-marii vostri vă vor spune: ‚Iată, împărătia este în cer’, vă vor întrece păsările cerurilor. Dacă vă vor spune că e în mare, atunci pestii vă vor lua-o înainte. Dar împărătia este înăuntrul vostru si în afara voastră. Când vă veti cunoaste, atunci veti fi cunoscuti si veti stii că sunteti fiii Tatălui cel Viu. Dar dacă nu veti ajunge să vă cunoasteti, atunci veti fi în nerodire si veti fi însăsi nerodirea.”

(Titlul- vers. 3 – Evanghelia apocrifa dupa Toma )

Am vrut sa continui aici raspunsul la ideea interesanta a acestui articol  timid dar intr-o directie opusa ca sa intregesc tot spectrul supozitiei.

In insensibilitatea mea prozaica nu am sa vorbesc despre cazul particular al sfintilor, al celor plini cu har, al celor veniti aici sa echilibreze fortele si sa salveze, oameni rari, nascuti 1 la 1000 si 2 la 10.000, (la sfarsit pun niste linkuri), si nici macar despre aceia care populeaza indeobste planeta si care sunt  bucurosi sa iasa macar ei insisi cu bine din incercarile zilei de azi,  ci despre altii.

 N-am sa vorbesc nu insa fara parere de rau. Cu toate ca daca ar fi cineva pe lumea asta, intre oamenii obisnuiti pe care-i cunosc,  si caruia ar trebui sa-i recunosc performantele in  apropierea de dumnezeu,  acest…copil  ar fi alesul meu fie si doar pentru uriasele munci de revizie ale constiintei, vesnic intoarsa pe toate fetele, mai ceva ca la Judecata de Apoi, dar nu mai putin pentru responsabilitatea concret asumata pana la sacrificiul de sine pentru aceia care i-au fost dati ca aproape. Si nu spune nimic sa te aperi, de-am fi toti asa…dumnezeu ar soma.

Si te intreb atunci scumpa mea, oare omul nu este un zeu pentru toate microuniversurile pe care le stapaneste ? de la acarienii de pe piele la fiecare particula  pe care a pastrat-o sau a poluat-o  din aerul pe care-l respira, la uneori dragostea din care rasar uneori copii pe care-i guverneaza dupa buna pricepere sau nu, de la imperiul lucrurilor neinsufletite cu care s-a inconjurat, la cele vii cu care a fost inconjurat si i s-au dat spre stapanire, animal, buruiana sau  gradina, pamantul pe care l-a cultivat sau parasit sau azimutul traiectoriei sale dupa propria socoteala ? Daca aceste puteri nu le-a putut gestiona cum se cuvenea si fiecare dintre ele de cele mai multe ori a avut de suferit in mana lui, ce crezi ca s-ar putea schimba in bine daca ar dobandi si aceasta putere?

Mai concret. Sa zicem doar ca-i cresti unui om  functia. La inceput i se va schimba numai privirea, pupilele vor deveni ceva mai fixe si mai metalice, arcul sprincenelor se va flecta, inclinarea barbiei isi va deschide unghiul, diapazonul vocii va schimba gamele, va  rari si apasa cuvintele, apoi totul va veni de la sine… isi va pierde blandetea, rasul din toata inima, increderea in ceilalti, dar cel mai repede intelegerea a ceea ce a fost chiar el candva. Da-i omului putere asupra unei institutii si n-o sa-l mai recunosti, da-i puterea unei tari pe mana si-ai sa vezi si-ai sa auzi si-ai sa suporti ce-ai mai vazut, ce-ai mai auzit, ce-ai mai suportat.  Putini se schimba mai putin, unul la cateva sute de ani  si deloc, unul la 2000 J iar acela e Dumnezeu. Da-i omului putere asupra intregii lumi si nici in cele mai abracadabrante sf-uri horror…, daca vei avea ghinionul sa asisti la asta…te asigur ca in scurt timp n-ar mai avea asupra cui sa-si exercite puterea. Iar eu consider ca suntem in plin experiment 🙂 chiar n-ai simtit pe pielea ta demonstratia asta? (Pana aici a fost comentul pentru tine fiindca  restul il cunosti la fel de bine)

Noroc ca orice am crede despre noi si orice am descoperi nu va fi niciodata tot. Si nu va fi niciodata tot pentru un fapt ”aiuritor” de simplu in minimalismul lui psihologic, ca demonstratia  lui  Columb – rationamentul devine ”uimitor” cand s-a uitat sau s-a ignorat evidenta prima, care tine de logica  imediata, ”a copiilor”, aceea pe care  mintea informata, supusa artificiilor de tot felul, (pup lui Saramago !), n-o mai poate percepe ca normala considerand-o ”pacaleala” cand de fapt lucrurile stau exact invers. (si nu ma refer la modalitate ci la ideea care a nascocit-o). 

-”La asta puteam sa ne gandim si noi”- Ce este acel ceva care i-a oprit ? Artificiul, (artizanatul inteligentei perpetuat fara impamantare, fara intoarcerea in paralel si concomitent la gandirea pura, de esenta naturalului, a subiectivitatii ei)  Caci subiectivitatea, adevarul interior, poate frana sau nega primordialitatea ascensiunii mintii in preluarea puterii. De aceea omul isi va folosi mintea pentru a crea o lume tot mai artificiala

Dpdv. material, dar mai ales emotional-mental fara a cruta …nici fiziologia sa, din aproape in aproape, ispitit de orgoliul salturilor materiale ca rezultat al inteligentei  sale, omul va ignora tot mai mult dezvoltarea concomitenta a spiritului si sufletului sau, rastalmalmacindu-le pentru a le putea substitui, ajungand la un comportament deviant in masa –

(http://www.gandul.info/international/cercetatorii-britanici-au-creat-embrioni-hibrizi-om-animal-cum-ar-putea-arata-incrucisarea-9050704 , http://www.reuters.com/article/2009/11/10/us-science-animal-human-idUSTRE5A900R20091110, http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2017818/Embryos-involving-genes-animals-mixed-humans-produced-secretively-past-years.html, http://voices.yahoo.com/first-glow-dark-cat-mr-green-genes-more-2093836.html, http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/02/18/omul-de-tip-nou-cyborg-ul/,  –http://vimeo.com/67145531- )

Pacaleala de sub pacaleala –  sub masca neconstientizata a « eradicarii bolilor,  cresterii longevitatii si asigurarii resurselor (”epuizabile”) de trai»  (adresate in fapt si acestea doar unor categorii, lucru care nu ne intereseaza acum), specia umana in substrat isi acopera lenea, inertia, in realitate nedorind decat sa-si micsoreze efortul fizic si mental, pana la …?, interes aplicabil tuturor categoriilor. (tendinta spre repaus a oricarui sistem) Asta e marea pacaleala in evolutia inteligentei umanitatii. (Sa speram ca nu ajungem spre efort 0)

Indiferent de interesele de grup, de orisice megaconspiratie care strange acum surubul in confiscarea pandemica a puterii, ea s-a desfasurat printr-un  proces evolutiv indelungat, in care umanitatea in marea ei majoritate s-a complacut si s-a integrat pin libera alegere, desi el a deteriorat din ce in ce mai vizibil fiecare domeniu vizat in relatie cu ea. Fie din ignoranta, fie gratie indolentei si nepasarii sale, fie spiritului ei gregar, (”ce va face toata lumea vom face si noi” sau (”si daca e rau ce, cum traieste atata lume o sa traim si noi”),  fie asteptarii/neasteptarii ca doar ”ceilalti” sa faca ceva, (”daca se putea face ceva, o faceau altii pana acum”), fie acceptarii oricaror compromisuri in schimbul pastrarii unei sigurante relative a prezentului care nu incumba  risc, (”suntem prea mici, noi nu putem face nimic din postura asta”) sau a unei consolari tainice (”or sa ne omoare, dar nu vor putea sa ne omoare pe toti” a se citit ”poate noi vom scapa !”) sau fie datorita unor avantaje sau interese primare si imediate, sau chiar a aderarii si implicarii in Sistem, in schimbul ”ascensiunii sociale” (cea de azi, fara pedigree), echivalenta  relatiilor si banilor aducatori de putere ??*), renuntand de buna voie la orice rest de constiinta si permitand propagarea acestui proces la toate nivelurile, individ cu inivid, grup de interes social cu grup de interes social, tara cu tara, comunitati afiliate de acelasi interes sau pe alte criterii, etc. Prin acceptul mistificarii micilor adevaruri la nivel de individ in chiar sanul propriei constiinte, in chiar sanul propriei familii, la acceptul mistificarii marilor adevaruri din sanul societatii pe care a girat-o. Astfel omul si-a anulat si si-a dizolvat  rand pe rand de-a lungul deceniilor, adevarata personalitate : atat la nivel de individ – increderea fundamentata, in sine, sensibilitatea, idealurile,  calitatile, aptitudinile sale cand a renuntat la priza cu izvoarele de invatatura, de cultura, de educatie in care experienta generatiilor anterioare a investit, la harurile cu care a fost inzestrat, la tot ce-i conferea unicitate, iar prin acestea la avans in competitivitate si incredere in parghiile proprii, solutii si realizari unice in particularitatea utilitatii lor punctuale,  forta de a contribui la progresul sau echilibru societatii din care facea parte si nu numai a ei (”nu mai e timpul sa faci ce-ti place, facultatea/meseria asta nu se mai cauta/nu aduce bani”) (”de ce sa citesti cartea ? copiezi referatul si stii ce s-a intamplat in ea”, ”carti plicticoase” ) ;  cat si la nivelul societatii – si-a anulat ancora, radacinile necesare oricarei statornicii, oricarei constructii temeinice gandite pentru viitor, oricarui vis cladit si ridicat pe parcursul mai multor generatii, in final sansa de a rezista probei timpului cand a desconsiderat si reinterpretat: familia, originea, cultura, traditia,  patria- nationalismul, patriotismul, istoria- trecutul, Casa -. Cu alte cuvinte, Vocatia la curajul asumarii propriei si complexei sale existente.

Dar nu, nu suntem prea mici si nici neputinciosi din moment ce numai prin noi s-a putut anula si rata propriul viitor, viitorul copiilor nostri si a  urmatoarelor generatii. Fara acceptul si alegerea noastra nu s-ar fi ”reusit ”.

Privind mai relaxat la constructorii puzzelului, si eufemistic vorbind putem spune ca ei n-au reprezentat decat ispita.

De-a lungul timpului, dezvoltatorii tehnologiilor de orice tip dar mai ales dezvoltatorii tehnologiilor de tipul « marul din pomul cunoasterii »  si-au construit caile de asmutire a apetitului social in directia dezvoltarii unei constiinte de consumator ( adica a celui care ia ce i se arata/ofera). Iar ceea ce i-au aratat trebuia sa n-o scoata din aceasta pozitie. Societatea pe masura solicitarii psihice tot mai pronuntate si  prelungirii timpului alocat si-a dorit scurtarea sau inlocuirea oricarui efort de natura fizica si chiar mentala si a consumat pe masura nevoilor sugerate de …penultima tehnologie. Numai ca tot in aceiasi masura, tehnologia a complicat algoritmul, procedura, procesarea si informatia, aglomerand si mai mult efortul psihic de o anumita categorie in loc sa-l simplifice, chiar daca a redus efortul fizic, iar societatea, desi nu i-a necesitat si a avut de suferit din asta, a consumat devenind din ce in ce mai dependenta, mai stresata si mai putin disponibila unei alte categorii de efort, imprastierii afectului, insa tot mai dornica de a-l primi. Acesta a fost unul dintre criteriile pentru care este tributara ”socializarii” iar prin intermediul ei consumului prin simpatie a tot ceea ce i-a fost ”predat” riguros si sistematic de cei interesati in a o mentine aici. In acest cadru i-au fost infatisate substituienti din ce in ce mai performanti din materia dezvoltata, sugestii din ce in ce mai oculte multumita cresterii pervesiunii tehnicii informationale, de unde i-au fost apelate simturile cu raspuns imediat, prin excitare neuro-somatica de natura instinctuala, teren pe care i-au putut inocula despreinderea de propria natura si acceptarea altor valori contrare propriilor nevoi si interese. Astfel manipulata constient si subconstient,  societatea a ajuns sa primeasca afectul surogat, devenind din ce in ce mai putin reactiva la cel real sau chiar ajungand sa-l persifleze sau sa nu-l mai recunoasca. Ea a ajuns sa se doreasca o cunoscatoare, respectiv o posesoare … de ”trend” si respectiv de ”brand” pentru a nu fi marginalizata si a avea iluzia ascensiunii sociale. (Aici deschid o paranteza. Puneam mai sus un semn de intrebare la binecunoscutul deziderat al puterii: ”relati si bani”, cred insa ca trenul trebuia luat cu o statie inainte – detinerea informatiei manipulative, acesta este de fapt dezideratul puterii. ”Contributia psihologiei sociale la intelegerea naturii umane este descoperirea faptului ca forte mai mari decat noi insine ne determina viata psihica si actiunile, iar in fruntea acestor forte se afla puterea situatiei sociale” (Mahrzarin Banaji)”)

Asadar,  astfel si-a dezvoltat societatea o constiinta consumista bazata pe lipsa de ideal, pe lipsa de modele, pe lipsa de informatie hranitoare si evoluata nu nociva si de prisos si pe lipsa de afectivitate in loc de o constiinta cu adevarat sociala. Desi a avut experiente destule in care a inteles pacaleala, umanitatea n-a  empatizat decat in stare de soc.  Atunci a avut loc desprinderea din inertie si saltul cu adevarat evolutiv cand a iesit de sub vraja otravita a derizoriului, si-a uitat meschinul, invidia, butaforia de interes, cand s-a unit prin emotie si si-a renovat constiinta, dizolvandu-si egoul si paradoxal, restabilindu-si personalitatea. Imediat a inceput progresul. Caracatite au existat permanent dar pana si ele si-au desfacut tentaculele si si-au regandit obiectivele in fata unei societati trezite.

S-au efectuat studii comportamentale pentru toate regnurile de pe fata pamantului, pentru om si pe om s-au facut studii, cercetari, teste exeperimente, e plin peste tot de tot soiul de analize si concluzii de toate categoriile, de la cele empirice la cele epistemologice in toate domeniile posibile si imposible, s-au facut cercetari psihosociologice si de impact  de natura evolutiva (noua ”psihologie evolutionista”), omul puricat in tot felul de imprejurari si conditii, omul analizat din cele mai bizare si mai ales extreme perspective, atat prin prisma  capacitatilor sale obisnuite cat si a celor mai putin obisnuite, ca individ sau intr-un grup social, intr-o cultura, intr-o civilizatie, dar aproape ca n-am gasit incursiuni, studii aplicate, concluzii  sau intrebari asupra realizarilor si esecurilor comportamentului uman, intr-o analiza istorica comparativa, fata de aceleasi imprejurari si fenomene. O concluzie –trecut-prezent sa putem intelege cum stam dupa atatea mii de ani de evolutie, unde am ajuns si incotro ne indreptam.

Spuneam mai sus ca omul isi va folosi mintea pt. a crea o lume tot mai artificiala si cu ajutorul tehnologiilor inalte dorind cucerirea mecanismelor universului si recreerea ”particulei” lui dumnezeu. Nu poti opri progresul, cunoasterea, dar ce fel de cunoastere si ce fel de progres  sunt acelea care ignora necesitatea, intrinseca viabilitatii oricarui sistem natural ? Caci cunoasterea si progresul impinse doar intr-o directie dictata de minti stinghere si excitate de propriile halucinatii, de propriile interese, oricate rezultate avangardiste ar colectiona,  atunci cand aduc beneficii de care umanitatea nu se poate servi, sau servesc numai acelora care le-au comandat, cele mai multe reconfigurate pentru deserviciul umanitatii, ignora insasi natura mintii, (parte din opera completa a Coexistentei) in care natura mintii s-a nascut ca necesitate si nu ca si conditie sau mai corect spus, alaturi de celelalte parghii ale Fiintei ca necesitati-conditii.

Eu vad artificiul ca o complicatie inductiva care suplineste (lipsa) deductiei naturale, a logicii fara carja ipotezei de ”plastic”, a Logosului, in fapt.

A-l cauta in acest mod pe Dumnezeu  – ca sa-ti  adaugi  puteri  noi  sau   ca sa-l deposedezi de putere-   printr-un artificiu sau printr-o lume artificiala – vezi LCH

http://www.independent.co.uk/news/science/large-hadron-collider-revamp-promises-massive-power-boost-for-fresh-experiments-9032612.html (de retinut: -“Each of these particles would basically be the same thing, but one’s force and one’s matter. “Our world is made up of matter and forces and they are distinct, but at higher energy scales they would be interchangeable. That may have been how things were just after the Big Bang. The real question is, can we probe that?”) 

e o cautare care va intruni drept raspuns  doar elementele noi  ale intervalului unde a fost cautat (a), e ca de obicei, doar o chestiune de frecventa. Daca va exista insa o Noutate  accidentala  surprinsa in acel interval limitat (aceea despre care nimeni nu si-a pus intrebari), raspunsul nu va fi decat o reflexie, cu putin noroc chiar o amprenta, dar o urma firava a pasului  a ceea ce coexista, si nu puterea insasi, si nu Coexistenta insasi.

Prin LCH  se va demonstra o alta stare a materiei si faptul ca materia este un alt grad de organizare al energiei, sau poate chiar indicii despre procesul transformarii ei dintr-una intr-alta. Ei, si? Ce vor face cu ele daca nu vor cunoaste Ratiunea acestui proces ? Iar Ratiunea acestui proces le va ramane pe veci necunoscuta daca nu isi vor schimba modul de cunoastere si mai ales… intentia *(vezi Heisenberg- principiul incertitudinii).

Iar daca aceasta Noutate  “accidentala”  “si-a scapat” vizibil urma aici, nu a fost decat un act de gratie,  corespondentul unei sanse, unui indiciu pentru alt taram al cautarilor, dar asta doar in cazul in care intentia nu dauneaza grav sanatatii sistemului si-“accidentul” nu devine un accident.

Nu poti analiza o lume doar cu o parte dintre analizatori si sa te astepti s-o cunosti integral. Nici sa beneficiezi de ceea ce nu consideri  ca ti-e necesar  http://www.financiarul.ro/2011/11/19/3-descoperiri-ale-fizicii-cuantice-cu-impact-major-asupra-vietii-noastre/ Cum nu te poti astepta nici sa-i influentezi/schimbi optica analizatorilor lumii cu doar o parte dintre ei.

*

Reiau tema LHC ca am lasat-o… « neinspirata »

« LHC- […] Ce vor face cu ele daca nu vor cunoaste Ratiunea acestui proces ? »  Dar ce vor face cu ele daca nu vor cunoaste Focul care naste si mana Ratiunea?

Ratiunea omului se va numi mereu « de ce ? » Ratiunea pura a lui Dumnezeu se confunda in Foc, acolo pier toate intrebarile, acolo e singurul loc unde Omul se poate indumnezei – in Tacere, Incredintare, Plenitudine…PACE, fiindca totul e intr-o singura identitate, totul e Cunoastere, deci cunoasterea nu mai are rost. 

Cum il vom putea cunoaste pe Dumnezeu? Prin Incredintare fara ”cunoastere”.

Asta e Iubirea. 

Si Perfectiunea.

*

Restul ramane la fel : « LHC– […] Iar Ratiunea le va ramane pe veci necunoscuta daca nu-si vor schimba modul de cunoastere si mai ales…intentia »

Intentia…

Intentia- In general necunoscuta celorlalti fiindca este ceea ce cu adevarat vrei, ceea ce-ti doresti tu sa faci, sinceritatea vrerii tale vinovate sau nevinovate, de prea putine ori expusa, de cele mai multe ori ascunsa, uneori pana si recunoasterii tale – flashul tau sufletesc- spontan, ivit in toata splendoarea lui sau sanctionat,  denaturat de traume, de tot felul de frici si neincrederi, de rusini, de orgolii sau de mandriri, de dorinte ascunse – cel care intra pe mana mintii spre a-l decarta. Mintea, cerberul care ar fi fost bine sa nu aiba ce pazi.

Intentia – ceea ce ai iubi sa faci (rau sau bun), cea care te poate pierde sau te poate salva in roata reluarii echilibrului.

Intentia materializata in (buna) iubire poate transcede orice sistem uman, materia, cunoasterea, necredinta, dar mai ales, evolutia. Deci, avem o sansa Doamne ! 🙂

http://youtu.be/zS54C5G0LJo(cu o mentiune – nu, nu ar fi putut fi orice cuvant, orice sunet fie si doar pentru ca – « déjà mort », nu suna prea bine ! J)

* * *

Eu nu cred ca putem privi lumea ca un Dumnezeu, pentru ca nu putem privi lumea ca pe Dumnezeu, asa cum a privit-o chiar El cand si-a dat Dumnezeirea pe mana omului spre a-l salva.  Spre a-l salva de neincredere, de neincrederea in iubire. Desi cunostea raspunsul omului si-a disociat Fiinta intrupand o parte aidoma lui, spre a i-o putea opune, nepastrandu-i decat puritatea si Incredintarea (ascultarea si cunoasterea inimii), adica tot ce ar fi putut dobandi un om prin propriile sale mijloace spre a fi salvat (reintegrat). Acest Dumnezeu-Om i  le-a adus omului in cunostinta prin iubire, compasiune si lipsa oricarui orgoliu, invatandu-l cum sa le dobandeasca, cum sa lupte pentru pastrarea lor apoi S-a dat pe mana alegerii omului, ivatandu-l ce este increderea si incredintarea, cum poate un om dobandi puterea de a deveni asemeni lui Dumnezeu, ducandu-si misiunea pana la capat prin infaptuirea dragostei Tatalui fata de om. L-a eliberat gratis de trecut, adica de toate efectele indoielilor sale, (a erijarii judecatilor oarbe ale mintii deasupra judecatilor inimii). L-a  primenit  curat ca la inceput  si l-a lasat din nou liber sa aleaga si sa faca ce vrea,  stapan pe vointa si alegerea sa (oricare ar fi acestea) ca pe un dumnezeu, totodata lasandu-i si Calea care-l va putea salva pana in ultima clipa a existentei sale pe pamant.

”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; …..   şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face”, (Ioan 14:12-14)

Noi nu putem privi lumea ca pe Dumnezeu dar cred ca putem incerca sa o facem oprindu-ne putin din malaxorul mintii «atotcunoscatoare» si ingenunchind-o in fata inimii «atoatestiutoare» ca impreuna sa se ridice in sine ingenunchind in Fata a Ceea ce a facut-o inaintea noastra. Fiindca niciuna,  nici cealalta nu si-ar fi putut inchipui s-o faca si nici nu ar putea s-o faca daca n-ar fi fost Atinse.

17. Iisus a spus: „Vă voi arăta ceea ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit; ceea ce mâna n-a atins si la inima omului nu s-a urcat.”(Evanghelia apocrifa dupa Toma)

Caci omului I-a fost data puterea vietii dar nu si Puterea Duhului Nepieritor al  Vietii care este Sfant  si nu  coboara in om decat prin Vointa Tatalui  Gratie Fiului.  Iar pe Toate Acestea nimeni nu-L va stapani vreodata, ca fiinta noastra muritoare, sa poata nepieritoare sa fie.

Caci suntem doar niste firicele de praf marunt, maruntel, aruncate in bataia vantului fara increderea in Adevarul calauzitor din  Sinele iubitor al Tatalui tuturor vazutelor si nevazutelor. Si nu este putere mai mare pentru un fir de praf decat sa stea cu incredere in bataia vantului si vantul sa nu-l poata doborâ.

                                                        *

Si-atunci i-am zis Tatalui, Doamne te rog, te implor tine-o, n-o lasa, mai tine-o la tine cat poti, fiindca cei care Te striga din corturi vor indura in acelasi timp de trei ori, de  foame, de frig si de deznadejde si ca cel din urma nu  exista pacat mai mare, iar ceilalti se vor bucura fiindca au zis ca va fi urgie si eu stiu ca au mintit, fiindca n-aveau cum sa stie, si atunci ea se va confunda cu minciuna si raul.

Si Tatal a tinut cu omul pana n-a mai suferit.

Si-atunci i-am zis Tatalui, Doamne Tata ceresc te rog, te implor, da-i drumul, n-o mai tine, las-o sa vina ca au inflorit ghioceii si vietatile cred ca e primvara, le-am mintit, si nu m-am gandit ca va fi seceta mare si la anul campul va fi gol de roade si tot omul va avea de suferit si minciuna si raul se vor confunda cu minciuna si raul.

Si Tatal I-a dat drumul si ea a venit.

Si-atunci i-am zis,  Doamne Tata ceresc, iarta-ma ! Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu cel Viu, iarta-ma pe mine pacatosul ca ti-am gresit ! Eu sunt minciuna si raul, caci de-as fi crezut cu adevarat in Tine si nu m-as fi indoit, as fi spus doar : Faca-se Voia Ta ! si Tu toate le-ai fi implinit asa cum ar fi trebuit.

http://www.familiaortodoxa.ro/2013/07/10/despre-rugaciunea-inimii-parintele-iustin-parvu/

                                               * * *

http://www.vrn.ro/pungestiul-continua-lupta 18 ianuarie

 http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16501434-nou-protest-fata-gazele-sist-desfasurat-comuna-pungesti.htm 29 ianuarie

 http://www.vrn.ro/protest-anti-chevron-la-9-grade-celsius-video 1 februarie

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16525186-vaslui-miting-impotriva-explorarii-exploatarii-gazelor-sist.htm 1 februarie

http://ro.stiri.yahoo.com/schultz-este-avizat-s%C4%83-condamne-public-ac%C5%A3iunile-guvernului-151600856.html

http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/fantoma-pungesti-bantuie-satele-neamt-prospectiunile-dinamita-privite-teama-1_52dd8a91c7b855ff56a689cf/index.html

in 3 comune din judetul Vaslui s-au castigat in instanta procesele impotriva exploatarii gazelor de sist. Sentintele nu sunt definitive si irevocabile. (pot fi atacate in instanta).

Geneza 18:26-28

26 Şi Domnul a zis: ,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.„

27 Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.

28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?„ Şi Domnul a zis: ,,N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.„

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Dacă mai-marii vostri vă vor spune: ‚Iată, împărătia este în cer’, vă vor întrece păsările cerurilor. Dacă vă vor spune că e în mare, atunci pestii vă vor lua-o înainte. Dar împărătia este înăuntrul vostru si în afara voastră. Când vă veti cunoaste, atunci veti fi cunoscuti si veti stii că sunteti fiii Tatălui cel Viu. Dar dacă nu veti ajunge să vă cunoasteti, atunci veti fi în nerodire si veti fi însăsi nerodirea.”

  1. childagain zice:

    Off, draga mea, am încercat ieri, după muult timp, să îți las un coment, și ieșise unul lung, dar… wordpressul nu a vrut să îl primească. E frustrant, după ce m-am străduit pe cât a putut mintea mea bleguță 🙂 să răspund la un așa articol plin de înțelepciune și de toate, să văd că nimic nu a fost postat ! A trebuit să renunț, pe moment, pentru că timpul meu e așa de la limită, încât aș putea spune că abia există. Chiar și în weekend am muncit, iar astăzi trebuie să fac niște statistici pentru cabinet, că într-o săptămână îl închid – da, aici am ajuns ! Dar mă voi duce la un alt cabinet, de grup, după 1 aprilie, sper să iasă acordul ăsta, că altfel se va dovedi iar un drum închis, o altă Fata Morgana pe care o obțin ca răspuns la rugăciunile mele.

    Voi încerca să postez comentarii mai mici, poate așa wordpressul nu se va supăra 🙂
    Revin.

  2. childagain zice:

    De fapt, la început aș fi vrut să îți mulțumesc pentru părerea mult prea bună pe care o ai despre mine, și care dovedește că lumina e în ochiul celui care privește. Dacă ai ști tu câte umbre sunt în mine, nu ai mai crede că sunt așa de importantă în ochii Cuiva, sau un exemplu de urmat. Poate am fost cândva, dar acum am ajuns un simplu om, cu toate păcatele oamenilor, și frustrările lor. Dar eu te îmbrățișez pentru înțelegerea ta caldă, și pur omenească, pentru că nici nu am nevoie de un alt fel de înțelegere acum.

    Despre răspunsul tău la experimentul meu, da, aici e de discutat ! Ai dreptate când spui că omul actual, chiar și extrem de inteligent fiind, nu ar putea fi un ”stăpân” bun peste alte lumi. Nici pe ale sale, de care vorbești tu în text, nu le stăpânește prea bine.
    Deoarece, pentru a stăpâni cu dreptate și înțelepciune, trebuie mai mult decât inteligență – trebuie har. Adică, iubire și înțelepciune, capacitatea de a ști ce să faci cu inteligența ta, și mai ales, capacitatea de a lăsa la o parte ”țipătul” dorințelor personale, pentru a te ocupa numai de interesele celor mulți. Adică, după cum spun Sfinții Părinți – despătimire – sau renunțarea la ego.
    Și aici se ajunge numai după un drum lumg și greu…
    Altfel, vom avea conducători ca acei de azi – vizibili sau ascunși – și care ne duc înspre prăpastie prin exacerbarea egourilor lor, și luarea hotărârilor numai pe principii greșite. Și totuși, soluția nu este critica, ci a face ceva, cât de puțin. Măcar, a încerca să ne schimbăm pe noi, să ne schimbăm vibrațiile…

  3. qwykx zice:

    cam greu cu comenturile aici, stiu, imi pare rau de timpul si munca ta, poate o iti fie mai bine acolo daca taxele vor fi mai mici. Cateodata cerem ce e impotriva noastra si nu stim, cateodata nu. Dupa ce vei face tot ce sta in putinta ta, vei sti.
    Oricum ar fi stii ca sunt mereu cu tine. Te pup si te iubesc.

  4. qwykx zice:

    nici nu stii cat mi-ai fost!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s