” Lumina soarelui/Spalata pe pietroiul lunii/Nu va mai satura…”

De regula nu ma omor dupa art. cu stampila asta fiindca nu ajung aici decat in urma unor alte interese dar mi se pare un pdv. interesant http://www.comunitarism.ro/despre-comunism/169-ce-i-a-spus-nuland-lui-basescu.html

mai ales ca ( si nu la numele blogului fac referie)      http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2013/10/18/orasul-subteran-al-zeilor-din-rosia-montana/   

in fine, sa scapam odata de ele ca sa ne lase toti in pace,  da’ ce te faci cu zona strategica?

*    *    *

 

”Cine a construit lumea

Pe un pamant care se lasa?

 

Aseara luna era deasupra ta,

Acum e deasupra vietii tale

Te-ai mai scufundat putin.

 

Aseara tineai cerul pe crestet

Ca pe o tava

Cu minuni,

Acum el pluteste mai sus.

 

Faceti-va iute bagajele

Urcati-va  pe acoperisurile caselor,

Urcati casele in pod,

Carati-va vitele si bucatele si sentimentele in varful muntilor,

Daca vreti sa mai aveti vite si bucate – si sentimente.

 

Si mutati muntii

Pe pietroiul din varf,

Daca se poate .   (”Atlantida”)

….

Ne indoim de noi

Pana la pamant.

Pamantul nu ne ofera nici el

O certitudine

Si ne indoim de pamant,

Atat de mult

Ca rasarim pe partea cealalta

La cer.

Atunci ne indoim si de cer.

 

O, pe toate lucrurile

Pe paduri si pe mari,

Pe cer, pe luna, pe soare

Trupul nostru  este o iedera

Care incearca sa se sprijine

De taifun. (contextualizare  dupa Spirala”)

 

[…] In orice caz,

Inseamna ca fiecare

Ne-am facut datoria

Si putem merge

Mai departe.(” Capriciu” )

Cineva se sterge c-un prosop rosu

Si un taur i-a varat cornul

Prin geam

Si prin ochi.

 

Cineva miroase a floare

Si cornul celalat

A tasnit dintre petale

Ca o sageata otravita de floarea

Intaratata.

 

Unde sa ne mai ascundem,

Cu bucatelele noastre

De panza colorata,

De tauri

De negru,

De albastru, indigo, violet?

 

Chiar de-am umbla goi,

Exista tauri de goliciune,

De amestecul tuturor  culorilor…[…].(”Unde?”)

….

[…]Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.(”Ceva ca rugaciunea”)

………… (Marin Sorescu)…..

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s