2 – Sa ne dam cu totul prezentului – antract –

Oo!-key!  atunci sa lamurim cateva lucruri mai inainte de cuprins.

Eu scriu pe un blog, lucru pe care il faceti si voi si sunt multi altii ca noi. Motivele pentru care se scrie pe un blog sunt la fel de variate precum sunt si cei care scriu pe blog. N-am sa delimitez unde incepe placerea si unde incepe nevoia sau interesul de a scrie. N-am sa intreb nici care dintre ele prevaleaza, nici daca se cumuleaza, nici daca alterneaza. Nu intreb nici cate bloguri cititi, nici ce gen de bloguri va suscita interesul, nici cat de des sau de rar le cititi sau daca dati sau nu dati feedback -uri, nici motivul pentru care o faceti sau n-o faceti, n-am sa intreb nimic. O sa spun doar ca desi totul pare o variabila foarte larga in momentul cand eu citesc pe cineva sau voi cititi pe cineva sau ma cititi pe mine (e un exemplu si mai bun) aceasta variabila se restrange foarte mult.

Daca ne gandim ca din toti bloggerii existenti pe Internet numai o parte au ales o anumita platforma si nu alta, in speta asta, dintre acestia numai o parte au ramas sau au revenit aici; dintre cei care au ramas aici numai o parte continua sa scrie, din cei care scriu numai o parte citesc multe bloguri, cea mai mare parte citesc doar cateva, din cei care citesc alte bloguri numai o parte citesc doar anumit tip de bloguri, dintre acestia doar o parte revin la aceiasi bloggeri care scriu acel tip de subiecte, dintre cei care scriu ceea ce citesc cei care revin, doar o parte mai scriu, dintre acestia doar o parte scriu constant astfel incat acea parte care revine nu se micsoreaza, dintre cei care nu scriu constant doar o foarte mica parte nu detin un raport de compensare cu vizitatorii lor astfel incat sa-I poata pastra, iar o alta parte si mai mica nu respecta tipologia subiectului pentru care au atras acel numar de cititori, atunci si aici variabila incepe sa se gatuiasca ca sa se redeschida aproape de la zero intr-un alt cerc de conditionari.

In acest caz, daca ati ajuns azi aici credeti-ma, aveti de a face cu una dintre cele mai scazute rate de variabilitate, lucru luat in calcul inainte de a aborda tematica asta (dar din cu totul alta perspectiva, nu a nr. de vizitatori care nu e relevant decat pentru cei care scriu constant )

Daca luati in considerare si aria restransa de credibilitate a acestui tip de subiect caruia nu i-am oferit nici macar conturul fetei ca sa se poata vorbi de perspectiva viabilitatii lui , viabilitate care nu poate veni decat prin dimensiuni si suprapunerea acestora peste dimensiunile si cotele dimensiunilor noastre pe care deocamdata nu le avem decat intr-un anumit plan, veti intelege cui ma adresez eu.

Intelegerea asta care n-are acum prea multe puncte de sprijin o sa capete limpezimea apelor de cristal in momentul in care vom purcede in prima etapa a realitatii de schimbat , fenomenul pe care-l experimentam aici. Sincer, pe hartie n-am mai incercat, insa pentru cine este nevoit s-o faca, pentru ca doar pe acestia contez, va trebui sa intre in dialog cu mine, si eu cu el, avem nevoie de probe din teren de ambele parti si de sinceritate bruta care sa faca abstractie de orice judecata a celor de pe margine, pentru ca ipostazele in care va veti afla sunt specifice fiecaruia si particulare pentru fiecare etapa. Altfel, eu va voi descrie doar experimentul meu la care veti asista fara un castig intreg ci doar partial sau superficial sau cel mult veti avea “dureri de cap” de origini necunoscute care vor disparea cu timpul dar vor ramane asa, necunoscute. Si o informatie buna este buna la ceva dar daca e intr-adevar folositoare nu veti sti decat aplicand-o. Bineinteles ca eu voi fi cobaiul principal iar daca doar veti privi caruselul de jos va veti intreba mereu daca e sau nu posibil ce v-am relatat si chiar daca veti vedea implinindu-se acel lucru nu veti inceta sa va indoiti de cauza care l-a produs.

De ce fac asta? Fiindca este singura cale care ne-a mai ramas de schimbare a alterarii realitatii noastre comune. Iar refacerea ei incepe cu refacerea realitatii fiecaruia dintre noi.

Ca un permanent experimentator ce ma aflu de multe ori recad sub inertia obisnuintei in vechile aplicatii pentru ca e greu sa traiesti simultan in doua tipuri de realitati si sa faci mereu retroversiune, ca pe una s-o poti converti in cealalta, cum altfel ? decat pe pielea ta in timp real si desi ma bucur cand incep primii muguri sa pocneasca, de multe ori am indoieli* asupra generatoarei efectului creat, datorita amplorii lui. Dar mai scot si “cimilituri” fiindca sapand in profunzime te umpli de praf si de sudori iar pamantul scos trebuie sa-l duci undeva… sa-l faci sa dispara. Iar de cate ori lopetile atarna mai greu uit sa cad pe spate pentru ca de rerum natura, simt nevoia sa preiau controlul si-l preiau si cum l-am preluat incepe vijelia , ies toti “mortii“ ingropati si trebuie sa-i rezolv si pe ei si-atunci imi aduc aminte, asa ca urgent schimb planul si m-arunc pe spate. Cand se face lumina, deschid ochii si desi vad ca n-a stat nimeni inapoia mea sa ma prinda sunt singura care sta in picioare, in jur  ca popicele cazuti toti “mortii” mei dar si “mortii” altora, de jur imprejur. Imi scot agenda, bifez “Scena I, Actul I” “Experimentul Philadelphia”, pup vasul, salut Soarele si-i multumesc ca musulmanii cu capu-n tarana, sa nu uit de unde vin si incotro se-ndreapta oscioarele mele.
––––––––––––
* Ziceam ca si eu am indoieli, dar nu dintr-astea obisnuite, din alea de are omul cand vede ca se tot straduieste si tot nu-i iese desi forteaza mai tare, iar cand isi da seama ca a obosit o lasa balta spunand ca mai mult nu se poate sau n-are conditii prielnice. Dimpotriva, am indoieli grave, din acelea precum – vrei sa vezi cum e sa fii curent electric, bagi andreaua-n priza, ti-o scutura pana cazi lat si dupa ce te ridici ca nou, afli ca a fost taiat curentul electric si-atunci zici „E,  m-o fi batut  vantul strecurat prin gauri”. De-abia cand vezi factura la energie te prinzi ca nu ti-a taiat nimeni curentul si ca doar becul de la veioza era ars. Sau -esti om si te arde de-o nuca de cocos si-o „adulmeci”, dar greseste traiectoria si nu-ti pica-n farfurie, iti pica-n cap care se umfla.  Te uiti la nuca, o scuturi, are lapte si zici: „Ma, da ce m-a adiat pe frunte, o fi inceput sa ninga?” dar te uiti in oglinda, pari mai mult un cimpanzeu „Asta poate n-o fi nuca mea!” Dar cucuiul? „Vezi de treaba, ala nu-i cucuiul meu si la urma urmei, aduce mai mult cu o puța de cimpanzeu.”
Si hai, o data, de noua ori, mai merge, dar cate puțe sa aiba si cimpanzeul?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s