O problema de forma si fond

Nu avem ce face, invatam, invatam, invatam pana ne mantuim

Sa nu ne asteptam la ceva bun, sa nu ne asteptam la ceva rau,                                                       sa ne asteptam la ceea ce suntem.

Nu stiu daca veti avea rabdare sa urmariti, nu e tocmai unul dintre articolele incitante si neplicticoase, dar contez pe ea.

Mai inainte, trebuie sa fac o mentiune speciala – Domnule Ichim, recent am discutat despre acest subiect cu dvs. si pentru ca stiu ca urmariti paginile mele, si ma repet cu credinta, ma simt extrem de onorata, imi oferiti numai bucurie si seninatate sufleteasca, lucruri care ma obliga in acelasi timp sa va ocrotesc de orice fel de supozitie inerenta in acest mediu inchis, de oriunde ar veni ea.

Din acest motiv trebuie sa va transmit ca atat postarea anterioara (versificatia) cat si aceasta de fata nu au plecat si nu au avut drept obiect discutia noastra anterioara despre forma si fond desi forma si fondul il au ca temei. Puteti insa regasi aici daca aveti timp si le considerati utile, cateva aspecte interesante desprinse din acest studiu, un studiu de autocaz, chinuitor, care dezvolta involuntar si inerent si discutia nostra asupra acestui subiect.

Stiu, port vina faptului ca m-am hotarat sa ma adun aici pe blog la lumina lampii, de prin ungherele de mult lasate in urma, cu orice risc pe care-l presupune necesara mea recompunere. M-am tot automutilat o perioada si mi-a fost greu dar ea a luat sfarsit. Si sunt gata sa suport toate consecintele. Fiecare loc vizitat, fiecare colt atins, pentru mine inseamna respect si iubire, altfel n-as fi facut-o, iar clipa aceea scurta si fara prea multa insemnatate in cuvinte, poate doar exprimata printr-un “like”, n-am inselat-o, i-am daruit tot ceea ce a continut din mine.

Adresantul poeziei/versificatiei cat si a acestui articol este in principal martorul meu mut, care m-a insotit d’a capo al fine pe tot parcursul acestei experiente – in dinamica acestei probleme, a carei variabila de-a lungul timpului am crezut-o cunoscuta desi ulterior s-a dovedit a fi o necunoscuta. Poezia, desi n-a fost creata ca un experiment., a devenit unul in momentul in care am fost nevoita s-o privesc si ca pe o versificatie si atunci i-am adresat-o si… lui “ea insasi”, cu tot ce presupune aceasta  nesatula sintagma. Totodata, pentru ca acest, acum autoexperiment, nu s-a desfasurat (si nici nu se putea desfasura) in situu, dedic aceste doua posturi si acelora asupra carora s-au repercutat, cei cu care comunic in adevar, incidental (platforma Wp) dar nu si intamplator* si carora le multumesc cu dragoste si recunostinta, oricare ar fi acest adevar, ca celor mai buni tovarasi ai mei pentru suflet si minte.

Cu toate ca am avut de trecut cateva examene radicale in privinta formei fondului, n-am putut sa inteleg in creiereii mei, in ce consta mecanismul (ce se petrece in realitate de nu inteleg) de ce forma cuprinde un teren atat de vast in ochii unei majoritati, fiindca am fost de cand ma stiu adepta inversunata a fondului.

De cand ma stiu pana acum trei sapatamani mai précis pana pe 7 ianuarie 2015, (data de la care a plecat cuiul involuntarului autoexperiment).. Daca m-ar fi intrebat cineva as fi spus ca este o diferenta de greutate (importanta) intre fond si forma. Dupa atentat, si discutiile din jurul lui, parerea a devenit si mai inversunata in aceeasi directie, cu toate ca aria referintelor pe care le-as fi putut da despre ea s-a extins cu: – si de circumstanta (in sens de imprejurare si de raportor). La acea data a momentului poetic insa, aria mea de referinta s-a restrains pana la inlocuirea definitiilor intre ele, schimbandu-si doar pentru un singur amanunt, orientarea. Forma iesise triumfatoare.

Pare o ardere prea mare pentru o polemica interioara putin cam labartata asupra acestui decupaj de cuplu neintelept, dar pentru fondul  ce se ascunde in spatele lui eu zic ca merita. Mai ales ca n-as vrea sa ma regasesc in vreuna dintre exegezele si fulguratiile filosofice ale pionierilor romani asupra formei fara fond, fiind acuzata ca as fi intretinut-o.  🙂
Ba da, am intretinut-o, o singura clipa, secunda cand am ales-o doar pentru ea insasi. Numai nebunia unui cunascator de palimpseste m-ar putea intelege.

Iar ceea ce am aflat este un fascinant paradox iar intelegerea lui este atat de complicata si atat de sensibila prin versatilitate, incat te poate costa uneori precum s-a vazut, viata, alteori chiar fericirea.

Orice s-ar intampla, am primit un raspuns pe care numai Deasupramartorul mi-l putea darui, in aceasta maniera inconfundabila, pe care il las la sfarsit pentru ca altfel nu v-ati putea intelege.

Dar sa incep cu inceputul.

(va urma)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O problema de forma si fond

  1. calinakimu zice:

    Am citit cu atentia cuvenita cele scrise…si imi voi permite unele comentarii, fara ca tu sa consideri asta o intruziune, doar de aceea este un blog si nu un jurnal intim.
    Fac acest preambul din cauza faptului ca interventile pot fi considerate neavenite, atata timp cat exprima alte puncte de vedere.
    Nu voi face referiri decat la cele spuse in motto-ul articolului, care au o semnificatie aparte . Spui tu:
    “Nu avem ce face, invatam, invatam, invatam pana ne mantuim
    Sa nu ne asteptam la ceva bun, sa nu ne asteptam la ceva rau, sa ne asteptam la ceea ce suntem.”
    Asa am crezut si eu cu multi ani in urma…dar am descoperit ca materile de studiu sunt de cele mai multe ori “maculatura” si asta din cauza faptului ca elevii, copiii intra in viata “tabula rasa” si li se da spre studiu materii educationale profund ignorante, fie ca este vorba de educatia familiala, scolara sau sociala. Chiar autoeducatia , daca se manifesta, pleaca tot de la acest”dat”, de la cunostintele acumulate in procesul unei scolarizari(educatii) a carei programa este profund viciata. Argumentul cel mai solid este reprezentat de faptul ca toate filosofiile, toate sistemele, toate religiile nu au putut sa genereze o lume NORMALA, adica iubitoare si prospera.
    REALITATEA este UNA singura, dar fiecare o vede , si-o imagineaza in felul sau si asta nu datorita creativitatii personale, cat iluzilor personale. Sunt tot atatea realitati, cati oameni sunt, fapt aiuritor. Realitatea REALITATE este mai mult decat orice inchipuire isi poate inchipui careva…este peste orice imaginatie, dar noi am fost invatati sa NU o cunoastem. Ni s-au impuiat mintile cu invataturi, cunostinte care nu le-am experimentat, care ne-au fost impuse. Nu este vorba de cunostintele necesare in domeniul stiintific sau profesional. Este vorba de cunostintele capatate in domeniul spiritual, al relatiilor. In acest domeniu omenirea a invatat extrem de putin, in ciuda faptului ca au fost cativa mari invatatori, carora din pacate li s-a denaturant complet mesajul eliberator. Religile au ajuns mari afaceri , iar reprezentantii acestora niste jalnici afaceristi. Stiinta cu greu recunoaste religiozitatea ca traire, ca posibilitate de cunoastere profunda, fara a apela la descoperirile stiintei in domenile matematicii, fizicii sau chimiei.
    Venim in lume murim si revenim, invatand pe apucate, mai mult ratand invatatura eliberatoare. Invatam cu mintea plina de cunostinte ,care ori nu ne folosesc, ori ne deturneaza de la calea corecta. Si atunci ce ne ramane?! Sa ne maturizam spiritual prin proprile puteri, lasand la o parte TOT ce ne invata ceilalti si incercand sa experimentam noi insine. Interpretarea celor cunoscute de la invatatorii lumii trebuie sa treaca prin sufletul nostru, nu prin mintea noastra. Mintea noastra este pentru viata practica de zi cu zi, in rest trebuie sa fim in afara mintii, in acea stare de MARTOR, de participant la jocul vietii, ca spectator si ca actor . Atunci vom invata cu adevarat ce este de invatat, ca tu NU esti mintea, ca tu esti MARTORUL seren, deasupra tuturor jocurilor acestei vieti, ca tu nu esti “periferia”fiintei, ca TU esti CENTRUL.
    “Mantuirea” nu este un scop in sine, nici nu poate fi. Ce sti tu despre mantuire altceva decat ti s-a spus? Este suficient sa alfi ce este CORECT si gresit, sa descoperi adevarul din minciuna, iar mantuirea, daca exista, nu poate fi decat o consecinta, nu un scop.
    Spui sa ne asteptam la ceea ce suntem?! Pai inseamna ca stii ce SUNTEM si daca stii inseamna ca ESTI ?! Nu poti sa te astepti decat la cunoscut…si daca cunosti…inseamna ca esti ACOLO…Sunt contraziceri in termini. NU trebuie sa ne asteptam la nimic altceva decat la ce DESCOPERIM NOI INSINE. Pana nu ne vom goli mintea de CUNOASTERE, nu vom face decat sa ne invartim intr-un cerc vicios, nu vom fi cu adevarat liberi.
    Despre toate astea am publicat peste 200 de articole…Putini sunt aceia care “incearca” sa le inteleaga, cu toate ca sunt la INDESUFLETUL fiecaruia, dar oamenii sunt obisnuiti sa le fie la indemana…
    NU am dorit decat sa-ti deturnez atentia de la “cunoastere” , de la cunoscut, de la ceea ce stii de la altii. TU trebuie sa fii sursa si resursa invatarii si a CUNOSCUTULUI, nu a cunoasterii, a memoriei. REALITATEA se petrece acum si aici, dincolo de tot ceea ce ne putem imagina pe baza celor cunoscute din trecut. ACUM si AICI este TOT miracolul existentei si in afara acestuia nu exista decat trecut mort, sau viitor inexistent.

  2. qwykx zice:

    Scuze pt. intarziere in raspuns si multumesc pt efortul de a nu fi precupeti nimic in a sprijini ideea, mai intai de toate.
    Te-am citit si eu cu atentie si n-am gasit nicio contradictie Calina intre textele noastre, tot ce scriu eu este despre autocunastere, ca si acest articol care nu e decat inceputul unui proces, un studiu viu pe o fiinta vie, nu din manuale, pe care n-am avut timpul fizic necesar sa-l termin de descris, Probabil ca o sa mai revenim la aceasta discutie postfactum. Da-mi voie sa las restul temerilor tale asa, putin neexplicate si nu-mi cere mai mult fiindca nimic n-am scris la voia intamplarii, cel putin in cele sesizate de tine. Niste texte mai vechi si ele neterminate fiindca se intampla si acum te vor lamuri mai bine https://qwykx.wordpress.com/2014/10/16/1136/
    Stiu ce zici, despre racordul nostru la Sine si mentinerea in El. Oricum ai vrea sa-l descrii el este o pulsatie,Acum esti Aici, ceva mai incolo nu mai esti, acum iar esti, apoi iar nu mai esti. Sa nu-mi spui ca tu nu Respiri, dar per ansamblu cand L-ai descoperit pe Aici si Acum, Esti si Suntem. Altfel cum m-ai putea intreba daca stiu cine sunt daca nu doar cu eul care este minte?
    Cat despre titlu, ce pot spune, nimeni nu invata ca lumea decat pe pielea lui, si asta dupa cum stii presupune ceva „cucuie”, dar e singura cale, nu avem ce face, altfel ne-am complace :-), nu ca sa ne mantuim, ci pana ne mantuim. Si daca tot am ajuns la cuvantul asta, si la dogma religiei pe care se sprijina, o sa-l tratez cum l-ai vazut tu si nu cum l-am scris eu, in acest caz o sa-l scriu cu litera mare – MANTUIRE- , căci dupa mine, dupa toate cucuiele si „cursurile” de dezvoltare si auto-dezvoltare personala, cat si dupa alte maiestrii, (fara ghilimele), aceasta este cea mai tare „materie” vie pregatitoare pe care am cunoscut-o, impreuna cu cartea pe care a incununat-o, incepand cuVechiul Testament cat mai ales cu Evangheliile sale. Dar eu tot dupa evangheliile apocrife ma omor. Sunt niste Universuri cat REALITATEA de mare, ai dreptate, inimaginabile si indescifrabile inca, iar toate sunt stiinta pura – matematica pura, fizica cuantica pura, chimie pura, filozofie pura, psihanaliza pura, psihologie si parapsihologie pura si nu in cele din urma muzica infrastructurilor stelare pura. Ea bate toate Zoharurile si Cabalele, si toate principiile binare, ( evident), bate toate Matrixurile cu bionanotehnologiile lu cu tot, toate fenomenele LHC tocmai gata sa fie descoperite si daca omul nu va ajunge sa se umileasca cunoascand-o pe sufletul lui, va fi ultima sa aroganta.
    Si nu-l citez deloc pe Malraux fiindca m-am prins de asta inainte sa-l fi cunoscut, iar eu nu zic mistic, zic, pur stiintific, sâc!
    Si ce daca nu se vede?
    Microbul Iubirii se vede? Nu! si totusi …EXISTA! 🙂

    Hai, ca ne-am gasit , doua vorbarete 🙂

  3. Pingback: O problema de fond si forma II | Muzica care sapa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s