Sa ne dam cu totul prezentului – 6 – Cine misca cheia?

Va spuneam in articolul precedent in ce punct ma aflu acum.

Dar unde ramasesem in seria articolelor cu titlul de mai sus va mai amintiti? La nr. 6 si ca e un experiment . Si tocmai asta e frumusetea ca nu trebuie sa ne mai amintim nimic altceva, experimentul la care m-am supus de buna voie continua. Cei care si-au dat in sinea lor acordul doar observand ceea ce scriu, continua si ei si fac parte din experiment. Va veti da seama ca nu este cum si cand vreau eu sau voi, sa se intample. El „se toarna” in premiera de fiecare data, cu fiecare numar de cand am fost de acord cu asta. Noi stim doar ce suntem acum. Din acest punct plecam de fiecare data. Doi e suficient pentru un experiment, desi pot fi mult mai multi, sunt doar doi: observatorul si observatul, adica noi si mergem pe drumul din fata, mai departe.

Azi, cei doi sunt unul si acelasi, observatorul este si observatul, desi nu este asa in realitate, fiindca pe masura observarii mele de catre mine si de catre voi (a voastre de catre voi si probabil si de catre mine) nu voi mai ramane aceeasi, nici eu, nici voi.

Azi, o sa va port (inevitabil) pe toti cei ce-mi treceti pragul,  si stiu ca daca mi-l treceti n-o faceti ca pe-o datorie a like-urilor, nu-i asa? Eu stiu ca e asa fiindca m-am asigurat timp indelungat sa fie asa  🙂  Aproape nimeni din cei care  cititi acum nu ma aveti in blogrolluri (se poate foarte bine si ca nu va e pe plac al meu) dar in niciun caz fiindca eu l-am pus pe al vostru in blogrollul meu fiindca nu l-am pus, si poate nici like nu mi-ati dat  pentru ca eu la randul meu sa va vizitez si sa vi-l dau. Fiindca va vizitez neregulat vazut sau nevazut si va dau like sau nu, la fel, in click sau in sinea mea, asa ca va fi o clipa fara datorii, fara pretentii, va fi o clipa curata, va purta doar interesul adevarului clipei si nimic mai mult.

Desi experimentul nu e o premiera, l-au mai facut si altii inaintea noastra, iar eu l-am efectuat cu putin timp inainte sa-l fac din nou, acum, cu voi odata, (pentru acuratetea lui), e un experiment nu prea cunoscut si se desfasoara intr-un anumit cadru de intelegere.

Azi vom fi cu totii oua ca sa stiti ca n-am glumit in articolul trecut si nici n-am mintit „literar”, ci traiesc la propriu metafora si desi nu iubesc cuvantul asta – incerc -, incerc sa m-aduc pe mine si pe voi toti, in timpul nostru real, in coaja noastra de ou, in ou si-n pasare. Prin diferenta.

Diferenta intre a fi IMPREUNA, noi cei reali si nedespartiti si aceea prin care experimentam … despartirea. Si nu una oarecare ci aceea pe care de cand ma stiu pe blog tot incerc s-o pun in evidenta si nu numai aici ci in mod concret in viata mea de toate zilele printr-o anumita pasiune (hobby). Dar mai clar si mai simplu de-atat, nu cred ca voi reusi s-o demonstrez scriind despre ea.

Haideti, deci, sa parasim putin vorba pentru ca sa fiu (sa fim) si sa fac, (sa facem). Sa scoatem crengile din crengi, pasarile din ou si oul din pasari.

Celor cu „acumul”, acesta e un Acum.

Sunteti gata? Incepem.

1. Desenam trei cercuri si sa le impartim in 4 sferturi. Le numerotam de la 1 la 4 incepand din unghiul din stanga sus, in continuare, spre dreapta.
2. Acum luam o cheie si o legam cu o sforicica. Nu conteaza ce fel de cheie si ce fel de sfoara. Nu, nu e spiritism. Trebuie sa urmam exact instructiunile ca sa poata fi un experiment reusit.
3. Prima instructiune. Trebuie sa tinem cheia (prin intermediul sforii) nemiscata la cativa cm deasupra centrului cercului. Faceti-o, nu conteaza micile tremuraturi inerente emotiei inainte de orice testare, important este ca, fara sau cu tremuraturi, ea sa nu balanseze extinzandu-se evident intr-unul sau altul dintre sferturi. Observati-va.
4. Aceasta cerinta, cea de a pastra cheia nemiscata deasupra centrului cercului ramane valabila pe tot parcursul experimentului.
5. A doua instructiune. In timp ce tineti cheia nemiscata deasupra cercului, imaginati-va, inchipuiti-va ca, cheia se balanseaza evident intre sectorul 1-2 sau 2-1, dupa cum sunteti dreptaci sau stangaci. Observati-va.
6. Acum, in timp ce tineti cheia nemiscata deasupra cercului, inchipuiti-va cheia balansandu-se evident intre sectorul 2-4. Observati-va.
7. A treia instructiune. In timp ce tineti cheia nemiscata deasupra cercului, inchipuiti-va cheia balansandu-se intre sectorul 3-1. Observati-va. Nu uitati, cheia ramane nemiscata deasupra centrului cercului.

Observatii si concluzii. Inainte de a le scoate suntem intrebati daca am reusit sa tinem cheia nemiscata pe tot parcursul experimentului.
A) Raspunsul a 75/%-80% dintre experimentatori este ca nu. Si al meu la fel.
Intrebare: Ati miscat-o intentionat? Raspunsul > Nu, dimpotriva, m-am straduit s-o pastrez nemiscata. Si al meu la fel.
B) Prima comanda a fost data constientului (mintii), aceea de a tine nemiscata cheia. Celelalte comenzi de miscare au fost date imaginatiei, inchipuirii- functii ale inconstientului/subconstientului (sufletului). Subconstientul/inconstientul reprezinta caracteristici ale sufletului (aceluia unde mintea, in sens de constient, logica, ratiune, vointa) nu are acces. Exista si vointa si ratiunea sufletului dar ele trec prin mintea constienta, ca orice act volitional. (“eu fac asa (zice mintea) pentru ca sufletul meu o vrea”)
C) Chiar daca ne gandim la o manipulare (in primul rand a cui?) fiindca am dat persoanei doua comenzi in acelasi timp, si repetat mintii, cealalta schimbata mereu, sufletului.
D) In lupta dintre minte si suflet, sufletul castiga. De retinut pentru urmatoarele importante concluzii (din partea a doua a art.)> In lupta dintre constient si inconstient, iconstientul castiga. Chiar daca constientul cere, vrea, subconstientul dicteaza.
E) Imaginatia este condusa de imagini. Sufletul pastreaza amintirile codificandu-le si le inmagazineaza prin imagini, prin senzatii, senzori. Imaginile si nu cuvintele sunt pe intelesul sufletului.

Aici se opreste intentia experimentului meu initial, acela de a constata pe viu, noi pentru noi, cat de diferiti si contradictorii suntem in interiorul si dinamica noastra. Cine ne conduce cu adevarat si daca ne dorim ceva ce nu putem realiza, sa stabilim mai intai cine/ce anume ne opreste. In viitor, desi in articolele precedente sub acest capitol am conturat si cauzele si modalitatile de rezolvare a piedicilor, au fost doar schite, puneri in tema si nu rezolvari ca atare. Imi doresc ca acest lucru sa aiba loc, caile de rezolvare si e posibil chiar rezolvarile in sine dar vom trai clipele cum vin la rand si vom vedea ce se mai intampla.

(In partea a doua a acestui articol (sper ca maine) vorbim despre restul de 25%-20%- mult mai util fiecaruia chiar si celor din celalalt procent) –
– fragment din partea a doua a acestui art. –
“ […] De ce? Din cauza mai multor amintiri pe care subconstientul doreste sa nu le mai reediteze. Amintiri dureroase care nu ne lasa sa ne traim prezentul chiar daca ne dorim asta, sau […]”

P.S. Si acum as dori sa vizionati de aici

Full Joe Dassin OLYMPIA 1979 (Youtube)

primul clip (Siffler sur la colline) si sa va reamintiti ce inseamna un om fericit – aproape ca un copil, fericire care pe masura ce trece timpul inregistrarilor, (subconstientul se aglomereaza  cu alte etape de viata / poate nu tocmai la fel de fericite) si mimica lui se schimba, ochii nu mai au aceeasi stralucire, comportamentul scenic e din ce in ce mai retinut, mai interiorizat si daca la inceput unele texte necesitau o atitudine mai melancolica, el nu o avea, pe parcurs, desi exista si melodii vesele, atitudinea pastreaza tristetea.

(continuare in partea a doua)

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sa ne dam cu totul prezentului – 6 – Cine misca cheia?

  1. calinakimu zice:

    Chestiunea cu like-ul este o cutuma…In ceea ce ma priveste , dau like atunci cand vad…straduinta, asa cum o vad eu.
    Problema este ca intre observator si obiectul observatiei…se strecoara TIMPUL. Acesta genereaza impresia de separatie. Daca realizam ca timpul nostru psihologic NU exista cu adevarat, cand vom privi cu acea atentie necunoscuta multora, adica fara concentrare, in deplina relaxare, FARA GANDURI, fara „stiinta”, fara „cunoastere” , cu INOCENTA, atunci miracolul se petrece. Miracolul este PREZENTUL, faptul ca intre tine si obiectul observatiei nu mai exista timp. Atunci intri in eternitate, adica in ACUM, clipa fiind atemporala.
    Eu insist pentru capatarea acelei stari de martor, de actor/spectator care IMPROVIZEAZA, care NU STIE dinainte…care nu-si face scenarii prealabile…
    Tacerea mintii este pasul cel mare, revelatoriu, in care primesti de fapt revelatia…dar ea nu este un scop, cat o CONSECINTA a unei atitudini, a unei NEVOI.
    Experimentul pendulului l-am facut cu multi ani in urma…Dupa o serie de „antrenamente”, poti ajunge in dialog cu subconstientul. Probail ca despre asta vrei sa vorbesti ?! Vei pune in cercuri da…nu…nu stiu…
    Este minunata orice incercare/nevoie de gasire a CHEII…prin „cheie”, sau prin orice altceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s