Cred ca fericirea se invata

Nu-mi amintesc nimic din copilarie legat de Existenta lui Mos Gerila (Craciun), doar cum lega bunica portocalele ,bomboanele si ciocolatelele in pom si cum ne repezeam in ele dupa ce pleca ea luandu-ma la intrecere cu cei doi verisorii ai mei cu care am locuit in primii ani ai copilariei. Ce-mi amintesc, este ca toti trei umflam cat mai bine ambalajul dulciurilor eviscerate, ca sa nu se prinda nimeni ca le-am mancat odata pe toate. Numai ca fiind cea mai mica dintre ei raza de umflare a ambalajelor pentru mine avea un perimetru redus. Ramaneam de multe ori uitandu-ma in sus cum isi devorau prada ceilalti doi hoti inca mult timp dupa mine gandindu-ma deja la urmatorul Craciun caci speram ca ma va gasi macar cu un cap mai mare(inalta). Nu apucam nici sa-mi desfac cadoul primit pentru ca desi cadoul meu era intotdeauna altfel decat al lor si parca un pic mai mic , ceilalti doi erau mai iuti de mana si mai curiosi de ce primeam eu decat de cadourile lor asa ca-mi intindeau cadoul deja desfacut, si nu reuseam sa ma bucur de el decat printre lacrimi. Mai stiu si ca ma inundau emotii groaznice pana in momentul in care turuiam poezia pe care nu-mi doream s-o gresesc ca sa nu starnesc rasetele celor doi tartori ai mei. Toate acestea o puneau in actiune pe bunica care redistribuia cumpana dintre lacrimi si rasete, echilibrat, de talerul celalalt al balantei. Dar eu nu radeam de urechile lor rosii cand erau pusi sa continuie ei poezia in locul meu si dadeau vina unul pe altul, eu nu-mi vroiam decat surpriza inapoi si asta nu mi-o putea da nimeni, nici bunica si nici macar Mosul cat era el de Mos. Asa ca e lesne de inteles cum de nu-l vedeam niciodata pe Mos ci doar o agitatie rosie pe care si azi o asociez prin culoare cuvantului Craciun.
Cu timpul insa, desi habar n-am cand anume precis, am inteles ce facea pe lumea asta Mosul dincolo de a ma fi chinuit pe mine in cei mai frumosi ani ai copilariei mele, anii de gratie ai ”intregului familion”. Caci povestea adevarata a lui Mos Craciun, indiferenta, zgarcenia si neputinta lui initiala fusesera compensate de altcineva, Craciunita,nevasta lui. Abia atunci am inceput sa suspectez ca povestea pare a fi reala. Fiindca nici cu mine nu se purtase mult diferit.
Cand am ajuns sa pun la randul meu cadouri sub brad si sa citesc scrisorile ~primite~ de Mosul n-am avut sentimentul nicunei culpabilitati ci doar grija de a-i tine cat mai bine locul si de a nu umbri vreodata traseul acestei neasemuite bucurii, asa incat mi s-a parut firesc sa spun de la varsta celei mai fragede intelegeri ca pe Pamant oamenii de Mos Craciun se intrec sa aduca darurile adevaratului Mos, care isi plateste astfel zgarcenia de alta data. Iar pentru acest lucru parintii copiilor cuminti primesc bani in mod special pentru cadourile lor, la leafa.
Azi, altcineva aduce daruri copiilor fara parinti, de multe ori cerand cash in avans o parte din propriul
cadou. E de inteles ca el va ramane tot intreg iar bucuria cel putin de 7 ori mai mare.
De trei ori pentru mine, (bucuria mea pentru mine, bucuria pentru bucuria lui si bucuria pentru bucuria celuilalt) de trei ori pentru el (bucuria pentru el, bucuria ca daruieste si devine la randul luii Mos si bucuria pentru bucuria celuilalt) si bucuria celuilalt. Si cred ca am fost destul de zgarcita cu numaratul.

Pana la urma cred ca fericirea se invata. Si mai cred ca nefericirea este de cele mai multe ori sursa fericita a celei mai trainice fericiri.
Poezii Mos Craciun

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cred ca fericirea se invata

  1. calinakimu zice:

    Fericirea/nefericirea sunt ce le două fețe ale aceleiași monede, este circumstanțială. Bucuria este calitativ superioară, este o stare consolidată, care are o bază solidă.
    Este nevoie să înțelegem că fericirea, bucuria, extazul sunt scopurile intrinseci ale Existenței, dacă aceasta ar avea un scop…Procesul înțelegerii este unul laborios din cauza faptului că ne-am umlut cu prea multe cunoștințe balast.

  2. qwykx zice:

    eu stiu ce sa spun? despre calitate, despre nevoie, despre intelegere, despre cunostinte? despre scop?… cred ca bucuria este mai degraba un efect si nu un scop. Iar iubirea n-are mereu efectul asta. Iar Existenta, ce scop fara ea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s