Conform Legii Rezonantei – comunicat de blog

De azi infiintez rubrica “Apar lucrurile in care cred” si sub acest generic o sa mai auziti multe de la mine cu riscul ca intorc Wordpresul la viata …  😀 ”de scandal”

Articolul de fata insa nu-l scriu ca sa nu ne plictisim pe WordPress ci ca sa nu ne scriem articolele sau comentariile sub teroarea ambitiilor comentarului de profesie autosuficienta-“autodesavarsita” care-si doreste cu orice prêt sa ne fidelizeze, un subiect exact opus celui dinainte din care am extras azi doar “opusul”.

Am decis sa ma eliberez de gandurile din spatele preabunuluisimt de multe ori inspirat de teama de a nu gresi lezand sau rani prin cuvinte sufletul (si nu orgoliul) partenerului de discutii sau preabunuluisimt inspirat de rusinea nerusinarii acestuia si sa raman in cadrul bunului simt care mi se pare suficient.

Mai fac pozne uneori si eu, acolo unde ma simt mai acasa sau dimpotriva, unde se umbla prea in varful degetelor si se vorbeste prea in soapta, dar imi trece repede si definitiv la prima ceata.

Un blog, prin natura lui public si static prin nume, devine imaginea publica a creatorului lui, atragand ca orice creatie, simpatii sau antipatii, in definitive, reactii. Blogul e un spatiu care detine o parte din statutul intimitatii unei case. Cel mai ades o felie buna din viata cuvintelor, ideilor, intelegerilor, convingerilor, cunoasterilor si nu in ultimul rand a emotiilor, continutul sufletului noastru. Cu alte cuvinte expunem pe blog o parte importanta din fiinta noastra. Acest lucru ne transforma oarecum in prizonierii acestui loc, numelui lui, de care inevitabil ne atasam. Si atunci ne este mai greu sa fim asa cum suntem noi de fapt, fie devenim mai toleranti, fie devenim mai rai,  pentru a-l apara, fiecare spre ce inclina mai mult, cale de mijloc nu prea exista.

Ca urmare a expunerii lui publice, doar cei care o fac in mod similar il pot intelege si respecta in aceeasi masura pe al celorlalti, coexistand. Si nu doar atat, se pot imbogati intr-un schimb armonios si chiar si mai putin armonios, fiindca  odata ce te-a atras ceva pe un blog, poate nu ne dam seama atunci, dar schimbul e biunivoc, cat de putin, tot invatam. Cand insa o parte din atributele feliei de viata lezeaza, sunt eronate sau lipsesc pot aduce o atingere mult mai larga decat ar face-o sub acoperisul unde ne bem cafeaua. Dar toate acestea nu ne pot aduce o atingere mai mare decat lipsa cu desavarsire a emotiei atunci cand parcurgem randurile care o contin, dandu-ne cu parerea despre ea.

Cand avem un partener de conversatie preaplin de campul trecerii informatiilor printr-o lupa a propriei lui rezolutii mentale, in pofida si in dispretul discernerii acestei rezolutii in campul afectivitatii, sau daca acest camp este pus pe panou dar in fapt locuieste intr-un plan umil, de servitor menit sa lustruiasca cizmele si sa-i umfle boasele primului, putem spune ca am dat de “dracu”. Daca mai e si persistent…, dar s-o luam ca pe o caracteristica inseparabila.

Mai exista si absenta temporara a emotiilor, generata de traumatisme anterioare, lucru care poate disculpa pana la pierderea vinovatiei, pe care o s-o scot din calcul in cazul in care o persoana jubileaza in fata aprobarilor/elogiilor si se sperie lovind si fugind cand isi crede jubilatia amenintata. Un traumatizat n-ar simti nimic.

Si ca sa ma fac bine inteleasa o sa dau un exemplu concludent:

Deunazi, imi suscitase interesul un titlu cu ale carui obiecte ma familiarizasem in timp si intrucatva, (pentru ca nu poti cunoaste ”TOTUL” niciodata pe deplin, ca nu esti Dumnezeu) si eram curioasa cum este vazuta conexiunea dintre ele dincolo de informatia bruta. Trec peste reticentele mai vechi si dau o fuga la
https://haidelatara.wordpress.com/2016/01/19/fizica-cuantica-si-legea-rezonantei-2/#comments sa vad despre ce este vorba.

Fiindca stiam la ce ma pot astepta in cazul lansarii intr-un ”dialog” pur obiectiv, pe informatiile existente in text,  renunt, dar ma impinge pacatul sa gasesc contextual locul uneia noi, de 1000 de puncte, ce lega ambele teme ale discutiei intr-un punct nevralgic, care-mi zburase pur si simplu din gand in ”pix”. L-am retinut insa cu forta ca sa-l cosmetizez ca altfel n-ar fi ”trecut”. (Ha! Ma fac singura sa rad, de ce ti-e frica nu scapi, nu numai ca n-a trecut, l-a luat ”dracu” de tot.) Imi luasem mai intai precautia sa scot preambulul descoperirii acestei informatii si verigile stiintifice de legatura dandu-i aspectul unei cenusarese incaltata in opinci si cu parul legat intr-o basma intocmai pentru a-i trece stralucirea intr-un plan secund contextului din textul gazdei. Am mai avut grija sa n-am ”trambita” la mine ca asta ar fi insemnat ”concurenta”, si sa nu ma lungesc cu referinte la erorile tehnice, ca sa-i curga omului linistit substanta de baza a conexiunilor care erau bune, si in acest caz frisca subiectului, fiindca datele tehnice le poate gasi oricine le cauta, iar in cele din urma am abordat un ton ghidus de neluat prea in serios. Mai aveam si o a doua intentie, (va spun tot precum vedeti), ca cele zise sa serveasca acelora care trecand peste aparente pot intelege si insemnatatea propagarii cuvantului, informatia adusa fiind exact urmatorul pas.

Iata comentariul meu:

qwykx spune:
20 ianuarie 2016 la 0:42
pt. cuvant 7 secunde vreau sa spun ca daca emiti un cuvant nu tocmai mandru , ferches si oaches,ai 7 secunde timp sa-l retractezi si sa-l repari punand opusul in locul lui, altfel creaza realitate care poate sa se duca si unde „l-am trimis” dar se mai intoarce si inapoi, cam aici ar fi problema 🙂 , si vine si indoit (depinde de destinatar, daca n-o rostogoleste si el)
Răspunde

Dupa ce ca m-am sfortat din rasputeri sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, iata ce-mi raspunde cezarul:

• calinakimu spune:
20 ianuarie 2016 la 9:16
N-aș cuantifica în secunde, în ceva măsurabil. Important este faptul că nu se implinește ce-ți dorești din ceea ce-ți trece prin cap, sau prin gură…se împlinește doar ceea CE EȘTI, adică CONVINGEREA ta.
Derizoriul nu ajută pe nimeni, el demonstrează doar…neseriozitate, sau imaturitate. În cazul acesta se numește ”qwykx”…
Voi explica la finalul acestor articole ”pe cine si de ce” deranjează această descoperire științifică, în speță aceste articole și de ce nu este mediatizată îndeajuns…Nimic nu este întâmplător, mai ales când sunt interese materiale mari la mijloc.
Răspunde

Mai sa fie, scot oglinda si ma uit in ea: neserioasa sunt (precum nu se vede, dar eu ma vad! :-), imatura sunt (stiu, exista masuri si mai mari de 85) dar banii? unde-s banii fato? scoate bani, baga bani, baga bani! -n coa’! si mai descopera si tu odata descoperirea aia ca asteapta oamenii astia, da!

Am zis ca nu vad bine, nu pe mine ca pe mine abia acum „m”-am vazut ce „poama” sunt, noroc cu „dracul”, ca el are ochiul format. Articolul, de el zic, si ma duc sa-l mai citesc o data, poate ce stie el nu e ce stiam eu, asa ca dai si verifica axiomele :

„S-a constatat că nici distanţa şi nici timpul nu influenţează comunicarea.”  – (Nooo…! Pe bune?)

”Astfel atragem şi suntem atraşi unii de alţii. Toate convingerile noastre intră sub acţiunea Legii Rezonanţei şi va urma aceste convingeri, iar ceea ce CREZI cu tărie… se va petrece cu siguranță.„ – (Asta-i tare! nu puteai s-o pui si tu de la-nceput in Front Page ? )

”Prin intermediul acestui câmp suntem în legătură cu Universul, cu tot şi toate cele ce există” –  (Lasa, nu-i bine sa te temi! )

„Orice stare a noastră, benefică sau malefică, se propagă atât în trupul nostru, cât şi în afara noastră în Univers și asta este posibil să se petreacă datorită câmpului cuantic, influenţând astfel tot ce există în lume.” – (Esti sigur, sigur?? ca sa nu ma-mpusc degeaba!)

„Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi de ex. cele de compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de ex. de mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.” – (O sfanta COMPASIUNE si IERTARE, pe mine m-ai omorat, da’ cu calul ce-ai avut?)

” O altă descoperire importantă este aceea că AND-ul este influenţat de sentimente, de emoţii care izvorăsc din inimă, fiind susţinute de convingeri pot modifica forma AND-ului, iar acesta influenţează atomii.„ – (Draga mea, tu iti faci griji inutil, zau!)

”Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele exterioare şi trimite semnale biochimice, cât şi unde electromagnetice în corp. Acestea vor influenţa celulele producând modificări ale codurilor genetice.” (…  😦  )

”Dacă nu suntem conştienţi putem atrage în mod greşit…răul.” (… 😦  )

Sa moara Bibi, ca la urmatoarea nu m-am mai putut abtine si m-a podidit plansu’:

„În lumina câmpului cuantic nu mai putem spune de unde începe sau unde se termină un corp.”  –  (Nu, te rog, asta nuu!! Da-te jos de pe mine!)

Eu cam asa cred ca ar arata <<derizoriul  si mistocareala>> daca m-ar intreba cineva.

Numai ca eu am fost cuminte si i-am raspuns cat am putut de serios:

Qwykx:
”Dna,
As fi vrut eu sa cad in ”deriizoriul” asta! Crampeiul de informatie adus in comentul precedent nu-i al meu (din pacate), ci cercetarea unui ”imatur” ”neserios” cu 4 doctorate dintre care unul in fizica cuantica si altul in neurostiinte. Celelalte doua sunt in stiinte de pionierat, niste fleacuri care i-au adus doar o neserioasa de premiera mondiala pe care lumea ar fi numit-o neurochirurgie daca n-ar fi fost in noul domeniu al… medicinii cuantice. Aceasta doamna, fiindca este chiar vorba despre o doamna aici, o romanca, si-a fundamentat o parte dintre studii si realizari pe cercetarile si practica, evident, tot unice in lume, in medicina biomoleculara si o noua osteopatie, cea …cuantica, a altor doi ilustri ”imaturi neseriosi” pe numele lor derizorii Bruce Lipton si Joe Dispenza.http://www.hayhouse.com/authorbio/joe-dispenza-d-c
https://www.brucelipton.com/curriculum-vitae
iar pe doamna va las s-o descoperiti singura.

Si cum mojicia, este si ea o dovada incontestabila de evolutie pe drumul dintre autosuficienta si orgoliul care nu admite decat elogiile submisive, de altfel un mod ascensionat fata de ignoranta acceptata, termenii prin care ea s-a exprimat atat de senin, chiar m-au flatat! :-)) de aceea va voi darui un clou.
Flancati-va in special articolele in care explicitati atat de convingator cunoasterea ”iubirii absolute” cu o mica mostra de practica in insignifiantul ei omenesc incepand cu derizoriul bunei simtiri (a inimii), s-ar putea sa fiti surprinsa de lucruri necunoscute inca”

Pe atunci mai credeam ca e inca o doamna, dar s-a dovedit a fi un ”domn”,  degeaba, pentru ca nu i-a convenit, si mi-a smanglit comentariul, noroc ca vazand ca ma trece pe nepusa masa in asteptare, mi-am facut o copie pe care am redat-o mai sus, si fiindca asa era normal, sa n-o dau pe post fara sa-i spun, am intrebat daca are de gand sa-l scoata la lumina ca daca nu, o voi face eu, (ce ”dracu”! )

Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu sunt singura, cand dupa mine, altcineva a postat un comentariu in mai multa cunostinta de cauza decat mine, corectand  ceea ce in prima instanta dorisem sa precizez si eu dar renuntasem in favoarea esentei textului ei, lui, ma rog. (ce sa-i faci, adevarul iese la lumina ca uleiul deasupra apei, si atragem ceea ce gandim chiar si la sute/mii de kilometrii distanta, proverb romanesc si Legea Rezonantei 😀 ).
Probabil ca nu te-ai lasat si i-ai banat si ei dreptul la replica, ca in virtutea carui atribut din declamatiile tale i-ai fi permis asta? Enumera tu unul dintre ele…

Le redau si pe astea mai jos:
erica spune:
20 ianuarie 2016 la 8:41
Fizica cuantica descrie orice fenomen, substanta, interactiune sub forma campurilor cuantice.
Un camp cuantic se intinde, obligatoriu, in tot spatiul. Nu se poate vorbi de camp cuantic intr-un loc sau in altul si acesta se defineste prin « starea » sa, cu mai multa sau mai putina energie. Noutatea esentiala pe care o aduce teoria cuantica a campurilor este ca intr-o anume stare a campului, bine determinata, numarul particulelor nu este intotdeauna bune definit, ceea ce face ca o descriere corpusculara a materiei sa fie inadecvata. Intre diversele stari ale unui camp cuantic, exista una a carei energie este minimala si care se numeste « stare fundamentala » sau « vid cuantic ». Acest vid, pentru o scurta perioada de timp, poate fluctua, pentru a « imprumuta » o cantitate de energie, in scopul crearii de particule. Cu cat perioada « imprumutului » este mai lunga, cu atat energia « imprumutata » este mai slaba, cele doua – timpul si energia – functionand dupa principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Astfel, « vidul cuantic » este sediul unei activitati neincetate, nu este, asa cum se crede in perceptia comuna, ceva inert si fara proprietati, ci o « framantare » de particule virtuale (care nu pot fi detectate, dar care exista), vibrand de energie si de vitalitate. De asemenea, intre particulele unui atom are loc un numar infinit de interactiuni, care implica infinite cantitati de energie.
Insa , altii spun ca E = mc2 ! Einstein cica ar fi unul .
Ups !Cu siguranta intram in domenii ce depasesc … experientele domniei voastre , cum singur le numiti . Deci nici vorba de cunoastere , intre noi fie vorba.
Vorbe ca sa vorbim vorbe …
Ce gradina mare ai Tu Doamne !!!
Răspunde

calinakimu spune:
20 ianuarie 2016 la 9:10
Experiențele…”domniei mele” sunt PRACTICE, ceea ce doresc fiecăruia dintre noi. Ideea este să realizăm fenomene care se cunoșteau de mii de ani, care funcționau din totdeauna, dar de care acum știința este nevoită să ia act…Nu am pretins nici o clipă că domeniul acesta este al meu sau al altuia, nici măcar al științei. Este o descoperire a unor fenomene ce dorim să le explicăm cu mintea educată să gândească științific, dar care funcționează aplicată practic de la baba descuță, care fără de știință acționeaza asupra câmpurilor cuantice …bine mersi, până la savantul atotștiutor de carte. Este însă important să devenim CONȘTIENȚI de ceea ce Universul ne pune cu generozitate la dispoziție și să acționăm în cunoștință de cauză, să devenim responsabili pentru TOATE gândurile, gesturile, emoțile, actiunile noastre, să înțelegem că facem parte dintr-o unitate indestructibilă, că totul interacționează…cu voia sau fără de voia noastră. Bineânțeles că seria revelaților poate fi atât de largă, pe cît ne vom lăsa în voia INIMII.
Da! Ai sesizat corect…cu un amendament însă…”grădina” nu este mare, este infinită…iar vorbele sunt, s-au ar trebui să fie…CUVÂNT ZIDITOR. Derizoriul nu-și are locul AICI…și nici atitudinile catedratice.
Răspunde

Si acum,

Pentru ca tu, Calin Akimu,

– ai fost incorect sau incorecta, (tot un drac) si ai procedat urat nu mi-as fi batut capul, dar daca folosesti in majoritatea timpului tau cuvinte ca ”UNITATE”, ”PERFECTIUNE”, ”ADEVAR” ”COMPASIUNE” si ”IUBIRE”, pe care le exemplifici prost si dimpotriva prin ceea ce faci, anulandu-ti nu doar continutul, de multe ori excelent si real, al textelor publicate, ci si ceea ce reprezinta lucrurile pe care le fluturi doar ca lozinci;
– pentruca acuzi hotia dar o practici;
– pentru ca abuzezi de acest cuvant – iubire – transformandu-l intr-un cuvant gol, fara sens, a iubi ”TOT” inseamna de multe ori a nu iubi nimic, (iubirea e subiectiva, pentru ca e facuta pentru om, pentru fiecare om in parte, Dumnezeu este in acelasi timp si subiectiv si obiectiv, iubirea nu e o notiune abstracta si goala ca, ”Universul”, toate aceste atribute numite de tine n-ar exista daca omul n-ar fi acolo sa le perceapa (chestiune de camp observat :-);
– pentru ca iei numele lui Dumnezeu in desert si induci lumea in eroare in mod repetat,  asociind adevaruri de baza cu neadevaruri (treaba periculoasa), si le impui prin vehemente si jigniri de tip intelectualist (periculos deasemenea);
– pentru ca banezi informatia corecta si avizata profitand de naivitatea sau bunul simt al omului si incalcandu-i grav liberul arbitru;
– pentru ca „UNITATE” poarta un singur Nume pe care tu nu-l recunosti, tu nu recunosti decat puterea omului in sine, rupta de Dumnezeu, cum tu te recunosti doar pe tine;

si mai ales:
pentru ca poate veni o zi, o clipa in viata omului cand este cazut, slab, si singur iar daca n-are ceva mai presus decat el in care sa creada va deznadajdui, isi va urî si isi va blestema viata, putand renunta usor la ea;
– pentru ca iubirea si compasiunea nu sunt numai de uz intern ci mai ales de uz extern, (se adreseaza si altor persoane in afara de propria persoana);
– pentru ca stiu ca vidul tau afectiv nu exista pe de-a-ntregul,

pentru toate acestea :
Nu vei primi nici tu dreptul la replica si prilejul sa-ti demonstrezi propriul adevar, atata timp cat ”nu exista decat unul singur”, iar eu l-am descris déjà.
Bonus: te asigur ca eu nu-ti voi citi intai comentariile sa vad daca imi convin, si nici nu ti le voi fura daca nu-mi convin, ci nu ti le voi ingadui din start.

*

Acesta este Universul tau, al iubirii pe care-o manifesti, ”Practica” ta, generica si doar in sinele ei, ca si Universul in care crezi. Un univers al demonstratiilor, pustiu, impersonal, rece, absurd fara nicio intelegere.
A intelege nu inseamna numai ce ajunge in minte ca sa poti accepta, a intelege mai inseamna sa accepti si fara sa intelegi, iar lucrul asta nu-l poate face decat dragostea*.

”Din această clipă se dovedeşte ştiinţific că suntem parte integrată acestei lumi pe care o influențăm permanent.” (Haide la tara)

”Din acest moment noi devenim oficial CAUZA şi suntem responsabili pentru tot ce se petrece în noi și în jurul nostru. Astfel ne creem propriul univers, ne creem destinul.„(Haide latara)

PS:  –

Daca nu scoate mitraliera e salvat, daca o scoate, e pierdut.

………………..

* PS2>(pt. evitarea confuziilor, in text vorbim despre iubirea/dragostea asexuala)
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Conform Legii Rezonantei – comunicat de blog

  1. Mishuk zice:

    mi-a luat ceva…. s-ajung la capăt…. (de 2 ori) dar tot nu m-am prins :)))

  2. qwykx zice:

    :))) era sa nu ma prind nici eu, noroc ca m-ai luminat 🙂
    acu’ ne-am luminat amandoi :)))

  3. erica zice:

    Fără a intra’n rolul recurentului de serviciu , alegaţiile intimatului kklin – adus totuşi cu eleganţă spre discuţie în acest articol , îmi par clar o juxtapunere nefericită (neavenită chiar !) , dacă ţinem cont de statusul … nefericitului (fie’ mi permisă exprimarea ; şi scuzele de rigoare). RC , e doar un om(?) , căzut în dizgraţia veţii – ca noi toţi dealtfel , atunci când ne’o veni timpul – ce se-ndreaptă vertiginos ‘nspre clubul select al septuagenarilor , lipsiţi (firesc aş spune) de … trufandalele , foarte accesibile altdată .

    Mda . Orice cuvânt în plus în ceea ce’l priveşte pe musiu , este clar o reclamă gratuită adusă distinsului … piţiponc. Mai spun doar atât : zapând preţ de’o juma’ de oră pe … tot mai (uneori) nesuferitul net şi -deja- deşteptul goagăl , l-am întâlnit pe acest guru al experienţelor ambiguităţii , preponderent , şi subliniez preponderent , pe bloguri şi site-uri ce aparţin puştoaicelor între 18 şi 24 de ani . E interzis ?! A , nu , cu siguranţă , nu !
    Nefiresc ? Hm . Eu cred că da …

    Iar dacă aici , pare agora ce permite afişarea unor comentarii pasă-mi-te regurgitate de dăştept , aduc şi eu unul …

    ”Oare de ce sesizez multă supărare şi iritare în răspunsul dumneavoastră . Numai pentru că am dreptate ? Atunci , dacă vorbele mele v-au deranjat îmi cer scuze . Poftim . Însă ţin să precizez că sunt licenţiată în biofizică şi masterandă în specializarea Fizica atomului, nucleului, particulelor elementare, astrofizică şi aplicaţii ! Desigur am în vedere obţinerea unui doctorat în domeniu , pe viitor . Nu vă spun toate astea ca o laudă la adresa mea . Aduc doar argumente în caz că veţi dori discuţii mai aplicate . Nu vorbe pls !

    Cât despre atitudini catedratice , derizoriul … Mă faceţi să râd dragă domnule . Păi nu există propoziţie în articolele d-voastră care să nu debordeze de iz catedratic ! Nu mai vorbesc de atitudinea d-voastră trufaşă şi plină de je m’en fiche-ism vizavi de comentatorii cu păreri ori crezuri diferite .

    Dorinţa sinceră de a reuşi este o garanţie a faptului că reprogramăm codurile genetice pe care le vom transmite în exterior, iar Universul va răspunde corespunzător acestei cereri. dixit autorul .

    Sunteţi căsătorit ? Aveţi copii ? Sunt convisă că virgulă cornul abundenţei a tăbărât peste casa d’voastră .
    Aşa să fie , atunci .
    La revedere !”

    • qwykx zice:

      Doamna Erica, mai intai imi cer iertare pentru intarziere si pentru tot restul.
      Ma simt onorata si norocoasa sa va intalnesc, deja mi se plimba prin cap 1000 de intrebari ..din competenta dvs, sper cand veti avea timp si bunavointa sa-mi lasati o adresa unde as putea sa va vizitez virtual.
      Si cand ma gandesc ca acest noroc a fost prilejuit de prietenul nostru comun…caruia pe aceasta cale ii multumesc …preaplecat :-)))
      Daca ii veti reciti comentariul veti vedea ca am toate motivele 🙂 sa nu folosesc ghilimele fiindca si-a facut penitenta. Putin ”fortat” as spune 🙂 in stilul Commediei dell’ arte, dar zic ca a meritat toate eforturile, eu una ma declar satisfacuta 🙂
      Dumneavoastra cum il gasiti? Nu-iasa ca s-a schimbat mult in bine?
      V-o datora!
      Va mai astept vizita intr-un context mai potrivit si mai putin comic
      D.

      • erica zice:

        Doamna Erica … ha ha ha .

        Iertare şi eu ! Pentru iertarea ta de’nceput .
        Doamna erica on my ass 🙂 , crede-mă pe cuvânt , btw . Cea onorată sunt eu , iar aprecierile tale în ceea ce mă priveşte depăşesc cu mult ceea ce sunt , ori ceea ce pot eu duce . Te rog , dară . Cât despre cele 1000 de întrebări şi eventualele răspunsuri … La fel .

        Prea mult !
        Şi altminteri , răsfoind -mărturisesc , mno – de puţin timp blogul tău … mai mult în diagonală şi consecvent 🙂 aleatoriu … toate răspunsurile sunt la tine . Le ai deja ! Pe scurt ,îmi place cum scrii … tonul tău aşezat şi liniştit … palma dată echivocului , ce răzbate din toate postările tale … Etc . Ce’am citit pân’ acu . Cât despre noroc …

        Eu una nu prea cred în noroc ori coincidenţe . Nimic nu’i întâmplător , trust me . Părerea mea . Aşadar , faptul că ne-am ”întâlnit” e la fel de norocos ca 6 din 49 (sau cât’or mai fi , că n-am jucat de mult) . Iar , ha ha ha , penitenţa lu’ kăkălin (mie aşa’mi place să’l alint ; am motivele mele ) , mă leşi ? e doar bravada de pe tortul caracterului (lui) . Al celui mai sus numit … că deja are parte de prea multă reclamă gratuită .

        Îţi mărturisesc că’l cunosc pe piţiponc de ceva vreme . Aşijderea , nu-ţi ascund temerea mea în ceea ce priveşte virginitatea ”blind date”-ului nostru ; citind hăt mai în urmă pe blogul tău , ceva de genul : ”radu moraru singurul jurnalist de televiziune care mai exista in Romania” … Mă rog . Cert e că eu cam de-atunci îl frecventez pe ”penitentul” tău . Noroc sau , mai degrabă ghinion ca să’l parafrezez p’al nost’ peren president .

        Privind în urmă cu ceva ani … pe vremea când meritocratul (nostru) de serviciu , rupea limba română la nivel de clasa pregătitoare – ioc folosirea i-urilor în cuvinte , ioc uzitarea î-ului , a â-ului … când şi unde ori de ce … sau folosirea unor cuvinte decât savante al căror înţeles şi interpretare a devenit marcă înregistrată raducălin , ori câte şi mai câte … azi , am convingerea folosirii unui editor (corector) de texte de (relativ) mai noul nostru blogger alt’dată analfabet şi agramat kklin .

        O să zici – tu sau alţii , că am ceva cu domnu’ blogger . Ce Maica Domnului ! Mă leşi ?! Doar că nu-mi plac fariseii . Într-un cuvânt , nu-mi plac şi nu cred în curvele ce fac mătănii duminica iar luni o iau de la capăt . Nu cred şi nu-mi plac cei ce propovăduiesc … orice , nefiind – de nici o culoare -îndrituiţi a face aşa ceva . Mă refer strict la pregătire profesională , conduită morală ori merite deosebite de ştiu eu ce altă natură …

        … o adresă …virtuală ? Există . Poate cân’va . Deocamdată sunt în drăcovenia aia Sabatică . Şi mi’e bine . Anyway , mulţumesc , şi promit : te-am trecut pe listă . Când mi’o trece fii sigură că vei fi invitata mea , cu drag .

        Da’ mai trec p’acilea …ş’om mai ”vorbi” cu siguranţă . De una sau alta . Nu despre RC sper …

  4. calinakimu zice:

    STIMATE doamne,

    Pentru ca am fost atentionat ca nu mi se va mai permite sa scriu pe acest blog am intrat totusi, asa cum imi sta in caracter, prin EFRACTIE, pe sub usa ca sa va demonstrez inca o data ca nu stiu ce inseamna acela ”carcater”.
    Dupa ce am intrat, nu stiu cum de am putut intra, probabil ca intentionat mi s-au lasat cheile sub pres ca sa am parte de o ultima sansa sa demonstrez ca stiu sa pun flori in teava unei pusti, ca nu sunt mitocan pana in ultima clipa, ca stiu sa recunosc EXCELENTA!! cand imi trece pragul si sa zic merci ca m-a luminat si ca nu va mai fi nevoie sa proliferez diletantismul cand informatiile pe care le culeg si le prezint pe blogul ”Hainde la tara” ma depasesc. Dar mi-a fost peste fire sa accept ca exista cineva mai instruit si mai inteligent ca mine si aici ma refer la doamna ERICA care nu m-apus la punct asa cum meritam. Insa cred ca si-a dat seama de problemele mele psihice si n-a mai insistat incercand sa ma protejeze.

    Pe aceasta cale doresc sa transmit REVERENTA mea doamnei ERICA si PLECACIUNILE mele INGENUNCHIATE!

    De asemenea, tin sa precizez ca desi sunt batran, n-am invatat nimic din tot ceea ce mi s-a intamplat pe acest blog si in general in viata, si nu mi-a placut, pentru ca n-am avut ”cei 7 ani de acasa” si pe nimeni sa ma arda cu cureaua cand eram mic incapatanat si bagacios, dar nu precizez si unde.
    Ceea ce scriu, scriu in primul rand pentru mine, ca sa-mi vad scrisul si sa mi-l citesc, si desigur ca, si pentru ceilalti ca sa ma laude si sa ma admire sa am si eu cu ce-mi mangaia insigurarea epistemiologica a apusului meu glorificat.

    Doamnei QWYKX

    ii cer cu mana pe inima, pe care am demonstrat ca o port datorita bunului DUMNEZEU si SFINTEI TREIMI care s-a indurat sa-mi dea o fiziologie cardiorespiratorie, sa stearga postscriptumurile pe care cu dezonoare le-am ratat si sa va indrume spre alte bloguri in care chiar se cunoaste sensul dezvoltarii sinelui personal.

    Cu acestea inchei si nu va mai deranjez in veci!
    Al dvs. …

    • Costel zice:

      Bagati magarul in garaj ,domnule ! Invatati vita sa aiba respect la doamne si la oameni ,n-o mai lasati sa faca ce vrea ca se baliga in capul propetarului de prea mult timp…v-a umplut de onoare ! Defilati fara magar,la garaj cu el ,aveti sa spuneti ceva ,spuneti ,nimeni nu are nimic cu dumneavoastra,dar fara magar,e prea puturos si nesimtit !

      P.S. Asa era si al meu,uneori chiar il vad si azi cum se tine dupa mine;magarie-magarie ce mult te-am iubit,a sfintilor ce esti tu cum scapi cand si cand din garaj si cum ma faci sa zic lumii IARTA-MA ,nu spre rautati si rani ti-am vorbit ci spre intelegerea ca lacrimile sunt sarate ,nu gusta !

    • qwykx zice:

      Cu multa placere domnule Calin si sper sa mai auzim de dvs. si sa nu va fie cu suparare ca mi-am permis sa va accept comentariul 🙂

      • qwykx zice:

        Domnule Costel nu cred ca aveti de ce sa va faceti griji 🙂

      • Costel zice:

        Nici despre magarul meu ?!Ziceti ?!Nu stiu …e pacat de animal sa-l las sa moara in garaj,o sa–l ingrijesc,il fac gigea,merita ,m-a carat cale lunga .Ce e mai ciudat e ca el se alege cu recunostinta mea si eu tot cu recunostinta mea…nu ma iubeste ! Cred ca am traumatizat magarul….alta belea !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s