Draga Erica imi pare rau ca n-ai blog

Asa ca-ti raspund desi cu intarziere dupa timpul asta al meu care ma trage de urechi aratandu-mi in permanenta a treia dimensiune, care e la drept vorbind prima si cea de baza. Fara ea nu se poate nici una dintre celelalte. 🙂 * E bine sa stiu ca la nevoie exista cineva in masura si dispus sa raspunda exhaustiv unor intrebari caraghioase fara ca lui sa i se para asa. Dar am nevoie de adevar. Ureaza-mi sa am mai mult timp pentru ele.

Acum insa e cazul sa revin la subiectul anterior, copt fiind pentru ”scenariul” real.

Tu n-ai apucat sa citesti comentul penultim al ”personajului” si bine ai facut. Ai dreptate sa nu crezi in penitenta lui. Fiindca nici vorba de asa ceva.

Si acum pregateste-te sa zambesti. Ce crezi ca-mi trece prin cap si mai ales, cum traduc eu ce-mi trece prin el? N-ai sa crezi…

Pornind de la faptul ca omul fara idei este un om mort si ca una peste alta ”personajul” popularizeaza cum necum niste informatii, macar ideile altora, care servesc si ne servesc, pana sa se ajunga la sensurile corecte sau mai adanci, cand pielea omului este nemijlocit la bataie, macar au aflat ca exista si ca pot uza de ele. Si asta, la maldarul de informatii cu adevarat daunatoare de pe net, eu zic ca este un castig. Mai ales ca nu oricine poate sistematiza aceste idei.

Asadar trecand peste orice si facand abstractie de un comentariu infect, (altul decat cunosti, acela era un biet bebe) mi-am dorit sa vedem partea plina a paharului si sa facem abstractie de partea goala a celui care o face. Si am procedat in consecinta dar nu fara sa-i dau o lectie, nu una inutila de data asta, ci una care sa-l atinga in singurul punct sensibil pe care-l are.

Asa ca n-am avut altceva nimic de executat decat sa-i pun oglinda in fata, dar nu ca sa vad daca mai sulfa 🙂 ci doar sa-si vada fortat … „negativul”, fata spalata.

Si am inchipuit un scenariu, al ultimului comentariu (vizibil) in care ar fi fost un domn, si inteligent, si ar fi renuntat macar in al doispelea ceas la atacurile mâjitoare, fara temei real, pe care le-a initiat si le-a ramas credincios obsedat de sine ca baba de margica gainii ei, (margica fiind singura contributie personala). Scenariul in care s-ar fi disculpat total, luandu-si asupra sa ecoul faptelor sale, elegant, si punandu-si cenusa in cap, in deplinatatea modestiei de caracter, folosindu-i cuvintele pe care el insusi  le-a intrebuintat in comentariu, dar in sens invers. 🙂 Si cu ceva umor, ca sa pot oferi castig de cauza articolelelor lui pe toate fronturile, atat in fata cititorilor mei cat si in fata unora dintre cititorii lui care au intrat la mine sa urmareasca scena. Pe mine ma intereseaza  castigul omului, acela care-i este de folos lui si pe care-l poate transmite celorlalti. Noi am fi parut niste zgripturoaice care au nedreptatit ”copilasul” iar el, recunoscandu-si vina la modul absolut ar fi devenit un erou „blogal”. M-am gandit Erica, ca ai fi inteles pana la urma in ciuda tuturor ofenselor cunoscute si necunoscute, si asta.

Daca insa ar fi procedat din nou miseleste, perpetuand atacurile si comutand realitatea si atentia in dreptul ”altor interese”, ”invidiilor”, ”geloziilor” sau orice altceva din dotarea personala, lezand mesajul celor transmise in fapt, de altii, ar fi avut parte de o surpriza de neuitat 😀

Sa-ti narez.
Stii ca in articol l-am amenintat ca-i tai „sonorul” din start, dar in ultima propozitie (acum stearsa la ”rugamintea lui” ) ii mai ofeream o sansa, ca un -gentlemen- ce ma aflu, in lipsa de – (sunt tare draguta cand ma straduiesc :-)). Bineinteles ca n-a profitat nici de ultima sansa, intrand prin “efractie”, luand cheia de sub pres, (lasata special la indemana lui pentru orice eventualitate ) si si-a decartat acelasi sac plin cu dejectii: anelide terestre, clopotei inveninati, topait de gandaci de bucatarie si piroane mentale, maculand tot ce a prins. Un demagog total si violent  si fata de lucrurile cunoscute prin sine („practianul„) dincolo de faptul ca nu rabda nicio interventie in cazul preluarii gresite a informatiilor puse pe blog si nici completari care-i pot diminua ”sacralitatea” semidocta fara suspiciuni paranoide, jignind in stanga si-n dreapta. (Acum vad ca e foarte protocolar cu oaspetii sper sa-l si tina, mai ales ca nu-l contrazice nimeni :-))

Atunci ti-am batut un a propos la commedia dell’arte, prin care te anuntam subtil ca ii joc o farsa. Scenariu inchipuit a la Moliere dar in maniera Goldoni ca <<sa-i storc (si ultima picatura) a resurselor spirituale ale ineptiilor>> ma refer la cele izvorate din personalitatea lui, acordandu-i insa totodata, fortat de data asta, ocazia de a se reabilita prin dreptul la replica si la aparare, intocmai ceea ce el nu poate concepe nici fortat, decat pentru sine, nu si pentru altul.

Asa ca i-am sters „minunatia” de comentariu dar …nu de tot. Doar sigla i-am pastrat-o 😀 Aceea care-i afiseaza numele. 🙂 Apoi i-am deschis larg „gurita” si i-am introdus ”penitenta”, asa cum s-ar fi cuvenit s-o faca el insusi. Apoi i-am taiat brusc macaroana dupa care se intindea pe blogul meu.

Ce sa-ti fac taicutule, ai ales!

Cred ca iti inchipui ce a urmat…. nu, nu cred! :-)) Ma abordeaza dupa, (in comentariu moderat de data asta) si de unde pana acum n-avea niciunul (el era Propriul Sau), ma intreaba “in numele lui Dumnezeu” de ce-i pun in gura cuvinte, hi, hi! hi!  si daca nu ma chinuie constiinta! :-)))

Ia uite, exista asa ceva??  In loc ca taicutul sa fie multumit ca i-am facut o clisma morala cu “bai de plante” de leac si ca i-am sters rusinea celor ce i-au iesit pe… gura (era sa zic) si nu l-am popularizat  in chiar acest articol, in loc sa aiba grija de constiinta lui, el are grija tot de constiinta altuia! ca de obicei…

Daca ma chinuie? La intrebarea asta i-as raspunde asa – “Afla taica, de cand scriu eu pe vreun blog, (in materie de pacate de blog, adica) n-am avut o constiinta mai impacata, mai odihnita si mai vesela ca acum!! si mai afla ca n-am avut vreodata vreun acuzator si vreun judecator mai inversunat si mai aprig ca propria constiinta. Poate ca Dumnezeu ar fi trebuit s-o faca astfel, si nu ma pot abtine sa nu-L intreb,  de ce ma iarta si cum de reuseste s-o faca mereu ? 🙂

Dar tu oare realizezi cum stai, la cat e constiinta mea de impacata? „

Acum nu stiu Erica, daca s-a saturat si daca nu cumva mai e loc in gurita lui proprie si personala si de alte penitente, s-ar putea sa mi se fi deschis “apetitul” 🙂 fiindca atunci cand cineva scrie despre lucruri pe care le practici cam de vreo 20 de ani si stii si fara sa vrei cu ce se mananca la propriu, iar daca-ti si place, si la figurat, si la figuratul propriului, vorba aia, cand ai mortul pe masa, nu te-apuci de fulguratii pe blog, pui mana si-l ajuti sa se dea jos, cat mai mult singur.:-)   Iar daca cineva sare calul si bate campii nu-mi poate ramane indiferent, oricata delicatete as avea. Ori interventia mea si a ta rasunand intr-un spatiu atat de mic, nu te mai poti indoi cat de improprie e cutia de rezonanta, dar de dragul REZONANTEI ce nu face omul! 😀

                                                                               fin/fine

 *

In definitiva alta ordne de idei, stiu Erica ca nu exista noroc. Norocul e un cuvant inventat pentru sugerarea haosului, doar un fel de-a spune cu care ne-am obisnuit. Stiu cum stiu ca nu exista nici intamplare si ca teoria lui Lorenz nu este doar o teorie ci o realitate, pe cat de paradoxala, pe atat de neinlaturat.

Unde de la un cap la altul al universurilor….

Noi se prea poate sa ne fi intalnit pentru o singura data si intr-un singur scop, nepregatit, (eu ma-ndoiesc ca doar pentru asta), sau/si pentru alte… unde, dar cred ca ceva mai spatioase si mai putin liniare…

Dar

Who knows It’S Logique? 🙂

..

PS: Mailul era de fapt e doar o adresa de blog disparut 😦 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s