E grea partea asta a articolului, e ca o teorie unificata a campurilor intelegerii. Arida la gust si verde in samanta.
Mi-e dor de extensii, de miriapodele mele, le intind, le manifest dar nu le vad. De ce trebuie sa vedem noi totul? De ce credem atat in nevoia asta cand cealalta, a imbratisarii ii este net superioara? Nu se poate sa n-o simtim…indoiala e ucigatoarea mintii care altfel este de o splendoare… n-dimensionala sau adimensionala si-atunci nu mai poarta numele asta sau le poarta pe toate, nu mai sti ce este suflet, ce este minte, ce e trup, devin pasta, pasta universala…de lipit
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…………………..!zzzzzzzzzzzzzzzzzzzz……………….!
prea scurt, prea scurt si prea putin, altele, neauzite inca, asta e, asta devenim… asta suntem, un sunet neauzit inca
Muzica care sapa 
Îmi place piesa și nu este prima piesa de Ludovico Einaudi pe care o aud și îmi place, uite de exemplu aceasta:
Ludovico Einaudi – Love is a Mystery
http://www.youtube.com/watch?v=oFfVXnfJCWY
Calde îmbrățișări !
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca-ti place muzica aleasa, dac-as fi stiut as fi facut un blog doar cu muzica pentru tine. Aici mai intervin si alte chestii care poate ca o bruiaza.
Multumesc pentru ca esti.
ApreciazăApreciază
E periculoasă pasta aia, ne face să ne rătăcim prin noi. Piesa face totşi sufletul să se desprindă cumva, să vină mai la suprafaţă, să „spargă” pasta.
ApreciazăApreciază
O sparge special, ca sa nu-mi lase loc de-ntors. 🙂
ApreciazăApreciază