Flecăreli coincidente, mai nimic important, am avut putina febra (sariti peste asta), pastrati-va pentru urmatorul

Mie care-mi place de ma topesc muntele, nu ratez nicio ocazie sa-l urc, mai putin ca altadata dar cat mai sunt in stare, sa-l surprind cu poze in toate ipostazele, nu insa si iarna, dar iarna insfarsit zapada, munti inzapeziti, brazi inzapeziti, pace, mister, sanie, culcat pe plapuma moale, din tufisuri ursi pandind nehibernati, wooow! N-as rata asa ceva! Dar anul asta chiar nu avusesem retinuta vreo cazare fiindca eram la rand de stat la serv. pana pe 31, nu ca nu as fi avut o groaza de zile libere dar nu avea cine. Cu toate acestea primisem cadou 3 zile la o cabana smechera din Sinaia mai putin masa de Revelion si pranzurile, pe care ni le puteam asigura noi trupa, deci o ocazie de nerefuzat. Dar nu ma tragea inima, bineinteles ca nu stiam de ce, chiar ma intrebam de ce sunt asa batuta-n cap si nu ma pot urni. Iar mintea, varza! Nu-mi gaseam locul. La insistente insa mi-am scos trollerul din debara cu gandul sa-l fac. Cu ce? Luam un lucru, nu era bun, il puneam la loc, intre timp faceam altceva care mi se parea mie urgent, reveneam si o luam de le capat. Pe la jumate l-am trantit cu gura-n jos pe pat. N-aveam niciun reflex de plecat. Ca atare tot ce pusesem inauntru nu putea fi luat. Nu eram cu mine, asta e! Asa ca desi nu eram acasa am ramas acasa certandu-ma cu toata lumea sa ma lase-n pace si stricandu-le astfel si lor cheful. Le-am zis ca nu ma simt bine si ca s-ar putea sa fi luat vreo viroza de la nasa fetei la care fusesem a doua zi de Craciun stiind ca nu ma va crede nimeni dar macar ar fi fost inteles nem-ul meu.  Mi-a parut rau si pentru ei si pentru mine, fiiindca de mult nu mai scot niciun sunet fals pe gurita, daramite despre boala, nici daca m-ai picura cu ceara,  dar jur ca n-a fost de la mine. N-am scapat, asa ca toti  au venit pe capul meu dar a fost cu totul deosebit fiindca n-am facut nimic eu personal si nimic din ce se face de Anul Nou, doar temele principale. A fost intr-un mare fel, neasteptat, nepregatit, necenzurat. Sincer, dezinvolt, extrovertit, spiritual, cu râs neăncăpător, revigorant. De mult n-am mai trait cu atata firesc un inceput de an desi o mare parte din mine n-a fost acolo. Sincer nu m-am asteptat sa iasa asa. Dar a doua zi pe la sfarsit, fara niciun simptom fizic anterior, ma ia febra, si o tuse de simteam ca mi se rup plamanii. Pana pe 2 seara viroza se suprainfectase, gatul mi se umflase ca nici aerul aproape ca nu mai intra, dar sunt dura cu chestii dintr-astea asa ca eu imi bateam capul cu altele, cand insa vad ca nu se mai poate zic sa ma duc la spital la urgente sa-mi dea un antibiotic. Pentru o reteta de doi bani nu dau 250 lei consultatia la particular, dapai sa mai si caut unul. Daca mai gaseste ceva si la plamani baga si radiografia la pret asa ca fara 500 nu prea iesi. Am stat ce am stat si mai tarziu, pe la 10, ca poate n-or mai fi multi, ma duc la Urgenta ca era langa mine. Ei, as! Vreo 8 persoane cu tot cu cei veniti cu ambulanta. Imi fac fisa, mi-au luat o tensiune si au zis ca ma striga pt. urgent minora, asa ca-I las sa ma astepte si ma-ntorc acasa. Ma duc iar pe la 12,30 nimeni. Ma duc linistita dar gafaind si cu vocea aproape pe mute la fisier si-l intreb pe asistent mai mult prin semne daca m-au strigat. Pai, doamna la 12,01 (pm 🙂 ) incepe ziua urmatoare. Trebuie sa va facem o alta fisa. Ok, faceti-mi, iar date pers., iar tensiune. Le intind buletinul si le zic ca vreau doar o reteta atat, nu puteti dvs sa-mi luati de la medic un antibiotic pt o viroza suprainfectata pe aparat respirator, un augmentin de expl? imi scremeam eu glasul cu toate puterile.  Cum asa, asteptati ca va striga medicul, noi n-avem voie sa facem asa ceva! mda, sunt camere peste tot si n-am cum sa va vâr nimic la sertarel. Asa ca astept. Dar nu mai plecati! Nu mai plec. Trec doua ore jumatate. Nicio salvare, niciun alt pacient. Nimeni, gol in sala de asteptare. Ma duc din nou si intreb daca nu poate sa se duca inauntru sa vada poate e liber vreun medic. Se duce si cand se intoarce imi zice sa astept ca le-a spus ca nu doresc decat o reteta. Astept. A mai venit o salvare si doi oameni ai strazii care au intrat sa se incalzeasca fara sa-I dea nimeni afara (si m-am bucurat) si-au adormit pe scaunele din hol fara sa ceara evident nicio informatie. Le-am ascultat sforaitul pana la 3,30, si-mi zic s-o mai fac pana la 4 fara 10 si daca nu vine nimeni si nici nu ma cheama, tip! 3,50 imi pierd rabdarea desi aveam ce citi dar nu-mi placea mirosul de spital si nici ca sunt unde sunt pe 2, 3 de-acum, ianuarie. Ma prefac ca merg sa ma uit spre holul unde se trage usa despartitoare. O vad ca se deschide si iese paznicul cu o sticla de apa goala in mana, coincidenta, intru si cand intru ce sa vezi, pace si liniste, nimeni, nici bolnavi, nici medici, o iau si eu spre urgente minore. Usa era deschisa, o asistenta se juca pe tel. Din ce nu aveam aer din atat parca ma sufocam mai tare. Buna seara si La multi ani! zic eu,  perversa de mine. Cum va numiti? Aha, deci nu ma intrebi ce caut, de ce am intrat nechemata, stii ca trebuia sa fi fost aici de mult, gandesc eu insa excesiv de calma(?? fețele psihice ale virozei cred). Ii spun cum ma cheama si pune mana exact pe prima fisa din teanc. Stati sa-l chem pe dl doctor. Vine doctorul, cu ochii carpiti de somn, un tip cu coada, imi place, deci il iert, nu ma intreaba nimic doar imi zambeste si se aseaza la birou si rupe o fila de reteta si ma intreaba pentru ce. Ii arat gatul cu degetul fara sa scot o silaba ca nu puteam si da sa scrie, dar nu reuseste, ca ma apuca o tuse de nu se mai termina pana o da in prolificitate, asta imi mai lipsea! Nu stiam ce sa fac, cum sa ma intorc cu spatele sa expectorez in servetel? nu se cadea, nici sa ma prefac ca n-am nimic si sa …stiti voi… in burtica, nu se cadea, ca as fi fost de urgenta majora mai inainte, asa ca o iau la sanatoasa trantind usile pana la poarta spitalului. Frateee, tocmai acuma te-ai gasit? Nu-mi venea sa cred, ma intorc, n-aveam incotro, in fuga, ca stiam ca l-am lasat asa cu pixul in mana sa astepte, nescris. El tot acolo era. Nu-l tinea degeaba in mana, tocmai imi scria reteta. Uff, rasuflai eu usurata in sinea mea pentru indiferenta lui, s-a gătat. Dezbracati-va. Si-asa aveam ochii umflati de la lipsa de aer, stiu sigur ca mi s-au marit de doua ori! Cred ca el mi-a citit  nedumerirea asta pe față. Se impune sa va ascult la plamani. Nu se impune nimic! zic eu dintr-o suflare, augmentinul e acoperitor… daca nu… ma duc la un pneumolog…. Am o cunostinta! si scot un zambetuleț zic eu, salvator.  Se uita in ochii mei, in ochii mei in general, apoi fix in ochii mei si intinzandu-mi reteta fara sa o lase din mana imi zice. Bine, dar daca nu va trece, trebuie sa va duceti! O inhat, nici multumesc, nici buna seara si o iau iar la sanatoasa de parca m-ar fi asteptat cineva in ger cu cheile, sa-i deschid poarta. Noroc ca stau la 10 minute de spital. Cand ajung acasa ma uit la ceas: 4,45. Atatea ore pentru un augmentin …-mi-as! Aoleu, am uitat sa-mi cumpar reteta, fug ca am o farmacie nonstop aproape si ma duc sa ma culc si eu, ce fulgii mei, mi-ajunge atata distractie! Ce atata munte, ce atata zapada! Data viitoare stau acasa. Sau plec. Eu cu tot cu mine!

Morala: nu e nicio morala, ci o amorala – fa cum simti dar mai bine nu faci ce simti decat sa minti, fiindca te minti –

Intrebare: Oare facand ce simti in acest plan imediat, te poti minti intr-un plan mai profund al tau? Oare adevarul cel neraltiv, adica nu cel cu care ne vedem noi pe noi, ci cel care ne reflecta pe noi, este mai important si mai profund decat cel perceput prin intermediul simturilor sau prin intermediul imediat al simtirii inimii?

Iisus a zis: ”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. S-a referit la Calea inimii, prin ea vezi adevarul si astfel ajungi la Viata?

Sau nebulosenia asta imi vine de la viroza si lucrurile stau mai simplu: mai bine nu minti si faci ce simti si asta-i adevarul.

… da, dar atunci daca te-ai privi din afara si te-ai vedea pe tine cu tot adevarul tau, ce am spus ca e mai simplu, mai ramane la fel?

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Flecăreli coincidente, mai nimic important, am avut putina febra (sariti peste asta), pastrati-va pentru urmatorul

  1. vax-albina zice:

    Am încercat să mint cândva. Cum că eram bolnavă. Sau că aveam copiii bolnavi.Și s-a adeverit.
    Nu am mai repetat prostia, deci nu știu sigur ce mecanisme am declanșat.
    Vreau doar să-ți pun o melodie – parodie. Nu e cea mai reușită interpretare, dar are versurile.
    Sănătate să ai.

    Apreciază

  2. qwykx zice:

    E haioasa paradeala asta a melodiei mai ales ca textul original este el insusi o parodioara contrastand enervanto-amuzant cu muzica. parodie la parodie trage 🙂
    E verificata chestiunea cu minciuna asupra bolii de unde am putea percuta altfel si silogismele, dar pe ale nu le vedem ca poate nu ne ”inteapa” asa tare sub coaste
    Multumesc de vizita si urare draga mea, mi-a trecut deja

    Apreciază

Comentariile sunt închise.