Nocturna: ne-Opus niciunui sunet – Cap. ultim – Experiment pe 7 paliere de conștiință

VI . Să facem împreună un experiment de conștiință: cum ar arata alegerea într-un anumit caz, privita prin cele 7 paliere de frecventa ale constiintei

                                                             Motto: Asa cum nu exista vid, nu exista nici zadarnicie.

In copilarie, nu implinisem inca 4 ani, (stiu precis pentru ca la 4 ani, ne-am mutat), prin fata locuintei noastre dintr-un oras provincial,  trecea drumul spre cimitir. Imi atarnam repede cheia de gat de cele mai multe ori, fara sa inchid si usa si coboram scarile cu groaza si disperare la fiecare trecere de fanfara, sufletul imi intepenea la sunetul de trompeta si pocnitura de talere, pe care nici azi nu le pot suporta,  intrebandu-ma daca nu cumva a murit mama plecata la serviciu. Ieseau vecinii sa ma linisteasca dar pana nu-i auzeam tocurile clinchetind pe scara, linistea adevarata tot nu mi-o recapatam. Moartea si zadarnicia ei fiind pentru mine un timpuriu semn de intrebare. Mai tarziu, la scoala, cand am inteles ca pe masura ce cresti te umpli de tot felul de intrebari si de raspunsuri (ancorandu-mi atentia in mod deosebit aupra notiunii de nedreptate) stiu ca am invat sa accept si alte feluri de a privi lucrurile. Dar oricat ar fi incercat creierasul meu, de raspunsul cu limitarea mortii dupa ce te umpli, tot nu putea sa treaca. Pentru asta tineam nenumarate monologuri cu eterul, asa incat, cand am dat de teoria Lomonosov-Lavoisier, (asa cum ii spuneam si autorului articolului despre care scriu), de legea conservarii masei substantelor, celebra paradigma apartinandu-i ultimului din cei doi: „În Natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” am strigat si eu Evrika! si m-am mai linistit un pic, dar nu de tot.  Daca in natura exista logica si nu absurd, stateam totusi bine, cel putin in privinta “bagajului” pe care nu-l incarci degeaba. Si fiindca nu toata lumea iși poate raspandi bagajul cu folos, in viitoarea lui stare, de dupa transformare, ii poate folosi si sa-l ia cu el.  Pe-atunci nu stiam cum este posibil asa ceva dar mi-era suficient ca nu exista zadarnicie.

N-as fi scris astazi despre aceasta teorie a lui Lomonosov-Lavoisier, daca astazi, stiintele fundamentale cat si cele de granita nu i s-ar fi alaturat. Moartea = transformare iar procentul de  0,000001% e o cantitate neglijabila.

Si acum o sa va incarc memoria cu niste informații istorice. Dar n-o voi face abuziv ci doar cu stricta necesitate. Cu necesitatea unor comparatii de mai tarziu, care ma vor ajuta sa va duc in locurile putintelor noastre poate inca neexploatate suficient sau inca neexplorate si apoi putin mai departe, fiind incredintata ca n-o sa va para rau. Si fac o paranteza, nu doar pentru parintele chimiei moderne Antoine Laurent de Lavoisier dar si pentru a descrie un alt aspect al alegerii pe care o facem. Tot ce am scris pana la acest moment al articolului s-a legat treapta cu treapta desi l-am fragmentat din cauza lungimii textului si pare discontinuu. Apogeul l-a atins capitoul VI.  Dar finalul va va edifica asupra ansamblului acestei lucrări.

Antoine Laurent de Lavoisier (1743-1794), nascut si mort la Paris, o eminenta cenusie care a studiat dreptul,  chimia, matematica, astronomia, botanica, geologia si economia si si-a materializat cunostintele in numeroase descoperiri esentiale in domeniul chimiei, elaborand si primul Tratat elementar de chimie (1789), fiind intitulat parintele chimiei moderne. Privitor la Legea conservarii masei: a introdus noțiunea de element chimic și a demonstrat că tot ce ne înconjoară este compus din elemente chimice; a clasificat substanțele anorganice în oxizi, baze, acizi și săruri; o altă descoperire importantă este că „aerul inflamabil” al lui Henry Cavendish (om de ştiinţă britanic), pe care el l-a numit „hidrogen”, poate fi combinat cu oxigenul, rezultând o substanţă care este chiar apa; a demonstrat ca natura apei nu se schimbă prin distilare; a fost un precursor al fiziologiei ajungand  la concluzia că în procesul de respiraţie oxigenul se transformă în dioxid de carbon gazos  dar, totodată, se produce şi arderea unei părţi a hidrogenului conţinut de sânge, rezultând apă şi degajare de căldură, necesară menţinerii temperaturii constante a organismului viu; a demonstrat faptul că respiraţia este şi ea o combustie – a descoperit un procedeu prin care a reusit să topească fierul, aurul, să provoace aprinderea şi arderea diamantului, obţinând CO2, si comportamentul altor metale si pietre, ceea ce l-a condus la concluzia ca in compoziţia aerului atmosferic intră o parte care permite respiraţia, numită de el «aer înviorător», pe care ulterior l-a numit oxigen, şi o parte asfixiantă, numită ulterior ”azot”; a facut primele măsurători de determinare a căldurilor specifice, puterii calorice şi a căldurilor de reacţie; cele patru elemente ale Antichităţii au fost înlocuite de Lavoisier cu elementele chimice; a introdus balanţa în chimie, ocazie cu care a observat că masa se conservă înainte şi după reacţie. Astfel, prin măsurarea atentă a produşilor chimici s-a născut posibilitatea care va duce trei secole mai târziu la descoperirea atomilor. 

De la scurtul rezumat de mai jos al sfarsitului marelui transformator vom pleca in experimentul nostru:

Anotine Laurent de Lavoisier a fost judecat si ghilotinat in 1794. A făcut parte din Conducerea Fermei generale. Toti fostii fermieri generali, printre care și el, au fost arestaţi şi întemniţaţi de catre  Convenţia Naţională sub acuzaţia că nu au predat raportul comisiei de lichidare a Fermei generale, chiar daca acesta s-a dovedit ca nu participase la luarea deciziilor în cadrul Fermei generale, procesul devenind unul politic la Revolutia franceza din 1793. 

Si-acum sa incercam sa privim cele 2 alegeri de mai jos, prin prisma alegerii lui A. L. Lavoisier si a alegerii comunitatii care l-a ghilotinat, pe 7 paliere, in 7 frecvente diferite, asa cum sunt construite nivelurile realitatii.

Enunț:

  • Lavoisier – a ales ca printre toate celelalte activitati neobisnuite si abilitati neobisnuite omului rand care descriu parcursul unui individ de geniu, sa faca parte si din conducerea Fermei generale in Franta anilor 1790.

  • Comunitatea contemporană lui – a ales sa taie printre multe alte capete, unele incoronate chiar si capul parintelui chimiei moderne, a celui care a inlesnit descoperirea atomului, de mai tarziu.

Primul pailier de conștiință:

Noi despre  Lavoisier: “La ce i-a mai trebuit si asta cand era cine era si a facut ce a facut?” sau “Hm, ce om! dar tot nu l-a rabdat sa nu se bage si-n afaceri, banul e ochiul dracului!” sau “Geniu cu metehne de negustor, cine stie in ce s-a bagat si ce-o fi facut pana la urma, stiau ei ce stiau, nu iese fum fara foc!”

Noi despre comunitate: “Nu-i bine cand ii prinzi sa le iei gatul unul cate unul?” sau “ Fereasca dumnezeu de animale cand se-aduna in haita!”  sau “Asta se-ntampla cand dai margaritare porcilor, glodul tot glod ramane, prosti da multi!”

Al doilea palier:

Noi despre Lavoisier: “Pentru ca avea posibilitatea, pentru ca privea in perspectiva, studiase si economia, avea capacitatea de a-si folosi mai mult decat omul obisnuit calitatile, mintea, avea fler, intuitie, era bogat, era om, avea de ce sa se orienteze si spre economie si de ce nu, in conducerea Fermei generale, n-avea insa de unde sa stie ce va urma din punct de vedere social, chiar daca sub ochii lui se desfasura realitatea, aici s-a pacalit, nu poti sa ai toate calitatile, nu?”. sau “Avea nevoie de bani pentru cercetari, trebuia sa gaseasca si o alternativa financiara, pacat ca s-a nascut in tara asta de salbatici, nu trebuia sa se nasca aici si nici in timpul asta!”

Noi despre Comunitate: “Pentru ca dupa 1000 si cateva sute de ani de dinastii, clasa sociala ignorata, dispretuita si tinuta in pauperizare si incultura avea acum puterea, posibilitatea de a taia si ea capete. Cei instalati la conducerea Conventiei Nationale trebuiau sa actioneze imediat si sa dea exemple de forta, nici nu putea fi vorba de vreo selectie, nu numai pentru recuperarea frustrarilor dar pentru ca-si dorea sa curete vechiul, ”pe cei care-i facusera atata timp rau”, cu totul. El a căzut ca si altii, prada furiei multimii frustrate de nevoi, pierdere colaterala.”

Al treilea palier:

Noi despre Lavoisier: “O pierdere uriasa, daca ar mai fi trait cine stie ce ar mai fi putut descoperi, isi devansase epoca dar era produsul epocii sale. Daca stam sa analizam mai bine, faptul ca era nobil l-a indreptatit si ajutat sa faca parte din consiliile aristocratice și asa a devenit administrator al Fermei generale. Desi aceasta a fost una dintre cele mai urâte componente ale vechiului regim din cauza profiturilor pe care le-a obținut în detrimentul statului, a secretului condițiilor contractelor sale economice și a violenței agenților înarmați si toate acestea nu puteau fi insa obtinute fara activități politice, acestea i-au permis să-și finanțeze cercetările științifice. În culmea Revoluției Franceze a fost acuzat de fraudă fiscală și vânzare de tutun adulterat. Sigur ca perspectiva lui asupra lumii nu-l putea face partas in mod real la toate acestea, a riscat pentru stiinta si a pierdut.”

Noi despre Comunitate: “O societate obisnuita, nu mult diferita de aceea de azi. Diferenta este cultura si confortul cu acces mult mai general. O societate apasata de dari, fara acces la cultura, izbita zilnic de contrastul dintre opulenta si mizeria in care traia fara nicio posibilitate de a gresi si a scapa nepedepsita financiar dar mai ales fizic prin privare de libertate pentru neplata datoriilor (Inchisoarea datornicilor) sau ucisa lesne. Lasam la o parte jocurile de culise oculte care au organizat draftul Revolutiei franceze si mai tarziu cel al Comunei din Paris, saracimea habar n-avea cine ii sunt papusarii. De unde, daca nu avea niciun reper informational, mai ales ca marea majoritate nu avea acces la scolarizare? Nu intelegea privirea in perspectiva si de aici, de unde sa aiba posibilitatea de a discerne intre pedeapsa cu care ea era obisnuita si intelegerea de a nu o aplica celui care nu putea fi asimilat celorlalti care gresisera in acelasi fel? De unde sa cunoasca ca acest om le-ar fi putut usura viitorul indepartat?”

Al patrulea palier:

Noi despre Lavoisier: “Daca Lavoisier n-ar fi facut parte din consiliile aristocratice, ci din masa inerta a nobilimii sau chiar aceea a vulgului si astfel n-ar fi avut acces la conducerea Fermei generale si deci acces la cunoastere, ar fi trait. Ce ar fi fost de preferat pentru el? Dar pentru tara lui, dar pentru epoca, dar pentru viitorul omenirii? Desigur, poate altcineva ar fi descoperit toate acestea, mai tarziu. Dar daca a stiut la ce se poate expune si a ales?”

Noi despre Comunitate: ”Ce ar fi fost nobilimea si aristocratia fara sacrificarea unei mase de oameni fara titulatura nobiliara si fara privilegii, nascuta anume pentru ea? Pentru acest scurt timp de gratie acordat lui Lavoisier, si altora ea a platit cel putin 1000 si ceva de ani de intuneric, nu doar pentru el, care a meritat acest timp de gratie si pentru cei cativa care au marcat spiritul francez si al lumii intregi dar a platit si 1000 doua sute de ani pentru o pleiada intreaga de nuli. Si a venit si un timp al alegerii ei. Un schimb rezonabil totusi, nu?”

Al cincilea palier:

Noi despre Lavoisier:  ”Sa privim putin asupra celor mai importante descoperiri ale lui Lavoisier si a altora asupra lor. Procedeul de topire a fierului, aurului si de ardere a diamantului, procedeu descoperit de Lavoisier. Fierul a fost  prelucrat inca din antichitate inainte de Hristos iar in 1797, chimistul englez Smithson Tennant (de asemenea cu descendenta nobiliara –baron, descoperitorul elementelor iridiul si osmiul cat si a mineralului tennantit, care ii poarta numele) descoperă că diamantul este format din carbon, „arzând” un diamant într-un mediu de oxigen și găsind doar resturi de  dioxid de carbon, la fel ca si Lavoisier.

O previziune atomista a aparut mai intai in sec V î.Hr. in Grecia antica, autori fiind Leucip și Democrit. In viziunea acestora atomii erau niște particule necreate, indestructibile și imuabile, care se mișcă continuu în vid. Un  secol mai tarziu, atomismul grecesc a fost continuat de Epicur care susținea că mișcarea atomilor nu are nici început, nici sfârșit, cauza acesteia aflându-se în ei înșiși. Deși este predecesorul tuturor teoriilor atomiste moderne, atomismul Greciei antice nu poate fi considerat o teorie științifică ci mai mult una filosofica, neexistand posibilitatea unor experimente. (Deci realitatea mai inainte a fost “visata”). În epoca Lavoasier, exista balanta, deci posibilitatea masurarii atente a produsilor chimici si posibilitatea observarii ca masa se conserva, ca masa si substanta au o legatura, cee ace permite descoperirea atomului de mai tarziu. În 1803, la doar cativa ani mai tarziu, John Dalton in mod independent, a elaborat prima sa teorie despre atom, explica Legea proproţiilor multiple, afirmând că din moment ce substanţele se combină numai în proporţii egale (vezi enuntul lui Lomonosov), atomii trebuie să stea la baza materiei. Dar istoria descoperirii atomului e mult mai ampla si procesuala, cel care dovedeste matematic existenta atomului fiind Einstein, iar teoria cea mai pretuita fiind a predecesorului sau Ernest Rutherford 1902 cu 3 ani mai devreme, care descopera impreuna cu Frederick Soddy ca prin radioactivitate, atomii unui element se transforma in atomii altui element.

In 1774 – Legea conservarii maselor – Independent unul de celalalt dar cu cativa ani mai inainte in 1748, Mihail V. Lomonosov, tot un nobil 🙂 rus, (si in Rusia numai nobilimea avea acces la cunoastere) creează primul enunț al legii fundamentale dupa care au loc reactiile chimice, adica legea conservarii maselor: „În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul” si Lavoasier parca ar fi continuat cu inca un pas.: „În Natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”

”Cu alte cuvinte, principalele sale descoperiri, intr-un fel au preexistat sau au fost relevate si altora, intr-un timp mai indepartat, intr-un timp relativ apropiat, in acelasi timp sau foarte aproape ca timp, si in alte spatii.”

Noi despre Comunitate: ”Ca si Lavoisier si ea si-a riscat viata alegand sa actioneze in directia in care a crezut. Punct comun de interferenta. Ambele repere au revolutionat un anumit sistem. Alt punct comun de interferenta.”

Concluzia 1: ”Natura isi conserva semintele sadindu-le in mai multe locuri, in momentele potrivite, pe frecventa potrivita germinarii lor. Nu putem contabiliza si nici judeca in cine isi planteaza natura substanta, ce modalitati foloseste, si ce sacrificii face, atunci cand se naste necesitatea revolutionarii unor sisteme. Importanta persoanelor paleste in fata urgentei evolutiei pe care iarasi n-o putem noi aprecia.

Concluzia 2: ”Citat: „În Natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”    Si daca este adevarat? :-)”

Al saselea palier:

Noi despre Lavoisier: ”Noua informatie se coace mai inainte in eter (vezi campul primar de torsiune, purtatorul informatiei universale, creat de ”Nimicul” absolut- Constiinta universala-, culmea este ca am scris prima propozitie inainte sa caut provenienta eterului si sa-i gasesc existenta in campul de torsiune)  si este secretata aceluia care o cere (desi campul de torsiune nu detine energia ci doar informatia, asigura campul turbionar, (radiatia, spinul- impulsul unghiular de rotatie). Inspiratia insa este o cale de comunicare in plan vertical, volitiv doar la nivel supraconstient, intre cele doua supraconstiinte, cea Universala si cea umana de tipul: ”bate si ti se va deschide”. Cel care o cere (presupune o anumita forma de existenta a ei, fie prin intuitie, deductie sau convingere),  inseamna  ca poate intra pe frecventa ei si totodată are si capacitatea sa o traduca pentru ceilalti. Ea se va materializata doar daca nivelul epocii poate crea mijloacele potrivite pentru diseminarea demonstrabila a acesteia. Insa folosinta ei imediata poate necesita un timp mai indelungat – fie experimental sau fie ca a fost marginalizata, poprita, amanata sau denaturata in functie de cat  de pregatita e societatea sa-i inteleaga dimensiunile. Lavoisier a savarsit o revolutie in spirit”

Noi despre Comunitate: ”Cu cat o informatie/ cuvant/ energie are o  vibratie mai ridicata cu atat ordinul de generalitate este mai larg, ordinul doar (instanta de aplicare), nu insa si nivelul de intelegere. Chiar daca in prima instanta accesul la ea este limitat, informatia din inalta vibratie poate cobora pana la ultima frecventa de jos (gasi limbajul comun), deci nu i se va putea impiedica raspandirea.  Patrunderea acestor vibratii isi gaseste singura mijloacele de materializare si naste schimbarea pe fiecare treapta atinsa. Uneori pentru a savarsi patrunderea, necesitatea poate naste chiar si revolutii:

Comunitatea se pregateste (este pregatita) printr-o revolutie, sa aiba acces la cunoasterea spiritului, informatia cu ordin de generala aplicabilitate nu poate fi acaparata doar de o populatie cu un anumit ordin de marime, fie ea si din inalta societate.”

Concluzie: ”Toate tipurile de alegere nu sunt decat o chestiune de optica, de observare a realitatii cu care fiecare dintre parti s-a confruntat.”

Al saptelea palier:

Noi despre Lavoisier si Comunitate: ”Particularul si generalul se contopesc in esenta lor evolutiva (vezi si modelul Mandelbrot- tr.fractalilor)”

Vă rog să dați mai încet sonorul dar sa nu anulați sunetul ca să puteți intelege acest videoclip experiment ” La inceput a fost cuvântul/sunetul”

…si acum ganditi-va la asta:

Dacă modelul atomic, cu toate subdiviziunile lui, oricate ar fi, caracterizeaza civilizatia noastra pamanteana, celalte structuri nascute din frecventele mai inalte, mult mai complexe, ce fel de, si cate civilizatii? Ce fel de  si cate Universuri?

Noi despre alte civilizații: ”Pentru ele probabil suntem un fel de Comunitate contemporana cu Lavoisier.”

Civilizațiile superioare despre noi: ”Cu siguranta, nu. Structurilor complexe le sunt incidente planuri complexe de observare a realitatii”  🙂

***

Concluzie articol (evident, sub forma unor intrebari):

Cata libertate are pentru om alegerea?

Cine este Alegerea?

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în APAR LUCRURILE IN CARE CRED și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Nocturna: ne-Opus niciunui sunet – Cap. ultim – Experiment pe 7 paliere de conștiință

  1. Sam zice:

    Din perspectiva mea: după fecundare sau în același timp, se creează un miniportal prin care ” coboară ” germenul vieții ( despre om vorbesc) acesta se multiplică și se țese pe o structură ( schelă) informațională primită de la părinți în care este intrețesută toată informația de la strămoși. Această schelă este la rândul ei intrețesută în baza de date a locului, comunității, care la rândul ei în cea a țării, a planetei, care la rândul ei în a sistemului solar, care la rândul lui în galaxie, etc…….
    Așa văzut omul este o cantitate neglijabilă în țesătura lui Unu. Liberul arbitru? Încă nu am aflat la ce se referă . Dar am aflat că pot trăi binemerci și fără să stiu.

    Apreciază

    • qwykx zice:

      Ai o perspectiva aproape exacta raportat la cele ce se cunosc despre asta.
      Tu zici ca ai citit articolul referitor la Alegere (cel cu mai multe capitole) cel despre care ai zis ca te topesti(sau asa ceva)? Da, poti trai bine. Mai ales fara sa stii.

      Apreciază

  2. qwykx zice:

    Atunci pune mana si scoate trick r treat doua idei principale, comune tuturor capitolelor din articolul ala cu mai multe cuvinte ca sa nu cred ca e robotul LGBT conexat la texte autonome prin G.translate.
    Nu de alta dar se destrama tesatura (Unitatii) si nu cred ca e scoasa la imprimanta.
    :):(

    Apreciază

Comentariile sunt închise.