Carte peste aerul din mâna taliniște fără reazem oprind
un călător diferit în pistonul arămiu al timpului,o sepie și
mugur reînfrunzit deasupra legii cărăbușilor, lișițelor, măslinilor,
tăcerilor și ghețarilor
culorile vieții ți se amestecă iarăși
pe discul de aur păstrat în ochii vechii salamandre când se-aprind
tu le-ai reînscris deja
aceeași sepie cu un alt braț, când să le-mpraștie în rând
se pregătea
și a doua oară iți spun: să nu privesti inapoi
pășește-mă călător în sine
pod, pârghie, parapet … crevasă, să stai lipit
ca un fagure de mierea sa, de matca sa, de albina sa, de floarea sa,
de câmpul întregii felii de pământ și apă cu cer,imparțită in porții
mici, dense, alunecoase, trans-lucide, acolo unde Ignite
nu orbește, ca un Siloam neistovit într-un roi de albine
iubește-mă și suntem chit -
- un mortar (indelebil) pentru stâlpii de piatră din Alexandria - și
”Noli me tangere” va fi doar mit
Minunat se completează versul cu muzica. Şi invers 🙂
ApreciazăApreciază
:-)) De data asta n-am vrut sa mai sparg nimic pentru ca a fost asa cum ai spus, exact invers. Ea mi- a dictat-o si eu am zis. 🙂
0
ApreciazăApreciat de 1 persoană