Nocturnă – Translucide – ”D-ale Olimpului”

Să lași un ghem să se deșire
în umbra neîntocmit-a ceții
și unde-ajunge, să desfire
umbrosul din tunica vieții.

Dar când o iei din nou pe tine
să il pricepi  când  te-nfășoară
sticlos miraj cu zeci de fire…
nu-i cel țesut, de prima oară.

                     *
Doar amintește-ți începutul,
când Jupiter a fulgurat
și când a-ncremenit văzduhul,
un duh păgân s-a întrupat.

Și iscusit, dintr-o mișcare,
sub fulgerul de foc s-a-ntors
în ochii Gliei, iar în zare
el scânteia, privind de jos.

Și fu natura tulburată
în firea Gliei de agnost,
de-a dat in floare glia toată
și merii fără niciun rost.

Coconi spărsese-n mii de fluturi,
rotise poli cu migratoare,
să-și poarte-n sfere vii tot trupu-i,
să-i placă  Daimonului soare,

întoarse vinele-n substraturi,
urcat-a sevele-n sepale,
să scoata ramuri noi din garduri,
să dea tot ce-i uscat în floare,

în muguri cruzi și fructe coapte
și ploi, și însorite câmpuri,
zăpezi de foc, zăpezi înalte
împresurandu-l peste rânduri.

Dar nu-n zadar… Prealuminatul
atât cât el putea ‘nfrunzi,
se avântase spre Înaltul
rupându-se de sine-n mii.

Și  se porni ca și-altă dată,
când frații vechi cântau în sfere,
aceeași inimă să bată
și să-l scindeze-n emisfere.

Și una-i arătă pământuri
cu rădăcini adânci prinzându-și
pân-au dat ramuri noi din gânduri
din viață, demonii pierzându-și

iar secere-ngropau afunduri
cu limacși, viermi și cu căpuși,
scoțând o mare din străfunduri
de perle, elfi și pescăruși.

Iar sub cascade somptuoase
umplându-și pieptul de sulfină
dădu la schimb notele joase
pe tandre triluri de lumină

și strălucind ca niciodată,
el fu tocmit ca far de stele –
acum știa
cum mori ca să învii deodată –
(fusese una dintre ele) .

Dar alta-i arătă pe Glia
în timp, cum rupte crengi și-ascunde,
taifun, vulcani și-n ruguri via,
ținuturi seci și păsări ciunte.

Și între ceea ce-ndrăgise
și rostul clipei de acum,
el ne’ntinarea o alese,
în loc de praf scăpat din pumn.

Căci ochii lui-s făcuți să vadă
fără cusur, doar flori endeme
și creste-nalte, fără pantă,
cu  veri și primăveri eterne.

”d-au fost părtașe în iubire
atât de multe anotimpuri,
fără să vadă risipire …”
se miră Glia printre gânduri,

apoi se întristă în crânguri,
în munți și-n  ape curgătoare,
‘și gonise păsările-n cuiburi
și peștii înlemniră-n mare.

Și toate-odată, se opriră!
Căci nu-i de vină el, nici timpul,
ci Fulgerul din cer,  c-o spiră
împins-a-n adevăr  Olimpul!

Urmă doar o bubuitură.

Tresare Glia și-și ridică
sperând privirea către cer
dar ințelese ca trăsnită,
că Fulgerul – fu Jupiter!

De el fusese-ndrăgostită
la început. Dar tu-ai iubit,
Titanie cea mult orbită,
ce ai văzut, ce te-a iubit.

                    *

În ceruri, Gea e rotită
chiar de o vezi în nemișcare,
așteaptă ploaia împietrită,
precum în peșteră – Danae.

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Nocturnă – Translucide – ”D-ale Olimpului”

  1. Un poem viguros și elegant, cu metafore frumoase precum „peștii înlemniră-n mare”…Dar și unele mici neglijențe, „cu rădăcini”, „fu tocmit”. N-ar strica un final mai puternic, care să surprindă. Oricum, felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

    • qwykx zice:

      Dacă știam că îmi faceți onoarea de interveni cu comentarii, aș fi simulat o discuție mai aprinsă la dvs si la poemele anterioare :-))

      Mulțumesc pentru pertinența observațiilor.
      La prima (pământuri bune de prins rădăcini adânci) asta s-a vrut a fi însă sugestia a fost insuficientă, recunosc
      dacă perfectul simplu e destul de imperfect într-o poezie, cu atât mai mult un regionalism asociat, mai ales că în Olimp nu știu dacă mișunau și olteni :-)) o recunosc și pe asta
      Dar mă scuz fiindcă am fost încorsetată de o metrică cam restrictivă

      Cu ultima tare m-ați nimerit! Și eu așteptam altceva de la finalul meu, chiar organic simțeam nevoia de încă o strofă mai în forță dar obosisem că era 3 noaptea și 6 seara, când m-a lovit inspirația

      Mulțumesc și vă mai aștept cu recunoștință

      Apreciază

      • Cu plăcere și mult succes! Să pregătiți material pentru un volum. Doar așa suntem luați în seamă, dacă facem cărți. Nu ne întreabă nimeni dacă și avem bani să dăm la edituri. Și mai ales sunt edituri care doar tipăresc și nu difuzează. Ultimul meu volum trebuie să-l trimit prin poștă pe la ștabii de la revistele centrale ale US.

        Apreciază

Comentariile sunt închise.