Am inceput sa scriu articole proaste fiindca vad ca dintre toti cei care imi viziteaza blogul numai 2 persoane apreciaza ce scriu. Niciodata nu mi-am batut capul cu like-urile, n-am alergat dupa ele si nici nu le-am fericit.
Dar acum e altfel. Daca, fie si numai doi oameni apreicaza ca nu trambitez degeaba, pentru ei, fie si numai pentru ei, merita sa scriu si le multumesc.
Tot timpul ar fi trebuit sa fie timpul adevarului, dar Acum El merita si trebuie strigat fie si numai in pustiu. Vantul il va imprastia, apa il va calatori, soarele il va reflecta si copacii sau pasarile il vor fremata si ciripi mai departe.
Fiindca acum Adevarul este singurul care mai poate salva umanitatea de a se devora pe sine.
Sa nu credeti ca v-ati nascut din altceva, decat din adevar.
perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
16 răspunsuri la Lasati copiii in pace!https://daniel-roxin.ro/index.php/2020/06/27/alo-iohannis-uite-ce-spune-colegiul-american-al-medicilor-pediatri-ideologia-gender-le-face-rau-copiilor-asa-ca-stai-in-banca-ta-lasa-ne-copiii-in-pace/
hei… articolele tale nu sunt proaste… poate că au devenit un pic mai supărate….
poate înainte erau și despre… altceva 🙂 dar nu-i bai…
cât despre cei doi cititori… cu mine ai 3 🙂
:-)) tu x tu fac 3, ca il socotesc si pe Petru, nu de cititori duceam lipsa ci de cei carora le da mana sa aprecieze.
recunosc iti trebuie ceva c_ _ _ _ s-o faci, curaj scrie acolo.
ma bucur sa recunosc ca mai exista si asa ceva in dotarea barbatilor, :-)) Chiar apreciez 🙂
:)))) ehhh… nu te amărî… așa se întâmplă. lumea citește, asta e important. nici eu nu sunt de acord cu toate, dar apreciez gândirea. apreciez părerea ta față de subiecte. și îmi place diversitatea. și chiar dacă eu și petru suntem în altă sferă, și el ca și mine apreciază același lucru. libertatea gândirii. îmi cer scuze că mi-am permis să vorbesc în numele lui, dar ne „cunoaștem” de ceva vreme și nu cred că se va supăra. ceea ce vreau eu să spun e că nu trebuie să renunți 🙂
da. te definesc. eu asta admir la tine, spiritul liber 🙂 și ți-am spus că, chiar dacă nu sunt de acord, apreciez părerile. îmi place ce scrii și îmi place că te-ai rupt de turmă…
Turma…toti facem parte din turma, cate o oaie o mai ia pe miriste, eu sunt aceea dar voi fi adusa inapoi daca nu o va lua toata turma pe miriste.
Multumesc, dar fiindca mi-ai repetat ca nu esti de acord, pot sa intreb cu ce anume nu esti in acord?
Mishuk sunt superbe poeziile tale si stii asta, dar e bine sa-ti spunem si noi asta ca sa ai un reper, un feedback, nu? Tu ai simtit golul lasat de rima alba care de cele mai multe ori nu stiu cum se face dar se adreseaza mai mult mintii, si tu l-ai umplut cu forma ei mai veche, muzicala, care permite ritmul. Cu el si cu o anumita sonoritate care se repeta, se imprima si o altfel de frecventa, inca o alta, fata de aceea pe care te urca sensul cuvantului, sensul poemului in sine. De aceea, poezia cu rima este mult mai usor de asimilat, (undeva, pe unul din paliere este cuprins orice cititor, nu e scapat). Cu alte cuvinte, daca nu poate fi cuprinsa cu mintea poate fi cuprinsa emotional. Cu cat aria de cuprindere este mai mare, si factorul comun creste, cu atat esti mai aproape de tot. De aceea, fiecare propozitie scrisa este bine sa tina un echilibru si sa se adreseze si, si. Daca nu obstructionezi lucrurile cu un suprareper al gandirii, atunci ai si al treilea element, cel al intuitiei, care aduce practic, ceea ce nu cunosti nici tu, dar stii fara sa fi cunoscut indeaproape.
Cam la fel s-a nascut si ”Muzica care sapa” si nu cred ca m-am indepartat prea tare in articolele mele de acest continut.
Dar simt ca m-ai deviat de la prima mea intrebare depre care nu m-ai lamurit dar n-o sa sap mai mult, fiindca inteleg de ce. 🙂
deci… la asta nu mă așteptam 🙂 o analiză structurală a formei și exprimării mele poetice :))
merg mai departe… poate m-am făcut rău înțeles… mie îmi plac postările tale, e și motivul pentru care le citesc. și-mi plac nocturnele tale, îmi plac tare mult… poate mă pierd eu prin detalii și nu știu să fac complimente… sper că nu te-am supărat
M-ai inundat cu like-uri, multumesc pentru gestul frumos, marinimos, dar nu le-am vrut pentru trecut. Pentru viitor le-am vrut. Pentru viitorul greu care va urma si-n care voi fi nevoita sa nu zadarnicesc scrisul cu propria mea existenta.
Sunt atatea de scris si de aratat, cum ar fi
legatura dintre lucururile extrem de grave si hotaratoare in privinta existentei noastre care vor urma, daca planeta nu va avea voci neinduplecate in rostirea adevarului care ne-a mai ramas.
E in pericol nu doar esenta ci chiar configuratia noastra de om si nu de animal: ratiunea, vointa si emotia umana.
Tocmai in asta consta marea capcana si pericolul: ceea ce ni se pregateste este atat de aberant incat este imposibil de crezut. Nicio fiinta rationala nu-si poate inchipui asa ceva.
Va fi o mare batalie intre Alb si Negru, intre Lumina si Intuneric. Intre Minciuna si Adevar.
Si daca mai crezi in bunul meu simt si echilibru, va fi o batalie pentru viata de animal a fiintei, confiscarea ratiunii si moartea sufletului ei.
Nu peste secole, nu peste ani. In cateva luni. Si daca nu va castiga macar partialul Adevar, ca lucrrurile sa se estompeze, (n-am zis sa invinga) ceea ce va veni, va fi mai rau ca niciodata, niciodata insemnand niciodata in istoria umanitatii. Nu se va putea asemana cu nimic, nici macar cu Potopul.
As vrea sa intitulez acest comentariu: ”SF” dar nu pot. As vrea sa fiu crezuta nebuna sau sa ma trezesc din acest cosmar si sa spun: bine ca e dimineata, dar nu pot.
Si nici nu stiu cat curaj voi avea s-o fac si daca nu ma voi transforma si eu intr-o… nefiinta, tradand.
nu. nu te-am inundat cu like-uri. ți-am luat blogul de la capăt la citit. nu am dat steluțe, ca să ai, că nu ăsta e scopul. efectiv îmi doresc să te descopăr. cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât suflet pui. și aici nu e vorba de tine, ci de sufletul tău care vrea binele nostru, al tuturor. îți pasă de țara asta, de soarta ei, de viitorul ei și în felul tău lupți. Ai un spirit revoluționar, în tine zace suflul schimbării. cu oameni ca tine se poate face ceva… noi, cei mulți, o ardem prost pe facebook, mai comentăm aiurea în tramvai…. iar apoi dormim liniștiți….
eu te citesc de ceva ani, chiar dacă mai dispar, mai devreme sau mai târziu mă întorc… abia aștept să am timp să citesc mai mult!
Multumesc si imi pare rau, nu sunt eu cea care scrie, eu nu fac niciodata spiritul unui om, praf.
Dar am scris precum e adevarul acestui moment al existentei: praf.
Muzica care sapa 
hei… articolele tale nu sunt proaste… poate că au devenit un pic mai supărate….
poate înainte erau și despre… altceva 🙂 dar nu-i bai…
cât despre cei doi cititori… cu mine ai 3 🙂
ApreciazăApreciază
:-)) tu x tu fac 3, ca il socotesc si pe Petru, nu de cititori duceam lipsa ci de cei carora le da mana sa aprecieze.
recunosc iti trebuie ceva c_ _ _ _ s-o faci, curaj scrie acolo.
ma bucur sa recunosc ca mai exista si asa ceva in dotarea barbatilor, :-)) Chiar apreciez 🙂
ApreciazăApreciază
:)))) ehhh… nu te amărî… așa se întâmplă. lumea citește, asta e important. nici eu nu sunt de acord cu toate, dar apreciez gândirea. apreciez părerea ta față de subiecte. și îmi place diversitatea. și chiar dacă eu și petru suntem în altă sferă, și el ca și mine apreciază același lucru. libertatea gândirii. îmi cer scuze că mi-am permis să vorbesc în numele lui, dar ne „cunoaștem” de ceva vreme și nu cred că se va supăra. ceea ce vreau eu să spun e că nu trebuie să renunți 🙂
ApreciazăApreciază
de ce?
ApreciazăApreciază
de ce… ce?
ApreciazăApreciază
de ce sa nu renunt la astfel de articole? asta ai spus, nu?
ApreciazăApreciază
da. te definesc. eu asta admir la tine, spiritul liber 🙂 și ți-am spus că, chiar dacă nu sunt de acord, apreciez părerile. îmi place ce scrii și îmi place că te-ai rupt de turmă…
ApreciazăApreciază
Turma…toti facem parte din turma, cate o oaie o mai ia pe miriste, eu sunt aceea dar voi fi adusa inapoi daca nu o va lua toata turma pe miriste.
Multumesc, dar fiindca mi-ai repetat ca nu esti de acord, pot sa intreb cu ce anume nu esti in acord?
ApreciazăApreciază
:))))) cu societatea asta! uite… o întrebare.
ce înseamnă muzica care sapă?
ApreciazăApreciază
Mishuk sunt superbe poeziile tale si stii asta, dar e bine sa-ti spunem si noi asta ca sa ai un reper, un feedback, nu? Tu ai simtit golul lasat de rima alba care de cele mai multe ori nu stiu cum se face dar se adreseaza mai mult mintii, si tu l-ai umplut cu forma ei mai veche, muzicala, care permite ritmul. Cu el si cu o anumita sonoritate care se repeta, se imprima si o altfel de frecventa, inca o alta, fata de aceea pe care te urca sensul cuvantului, sensul poemului in sine. De aceea, poezia cu rima este mult mai usor de asimilat, (undeva, pe unul din paliere este cuprins orice cititor, nu e scapat). Cu alte cuvinte, daca nu poate fi cuprinsa cu mintea poate fi cuprinsa emotional. Cu cat aria de cuprindere este mai mare, si factorul comun creste, cu atat esti mai aproape de tot. De aceea, fiecare propozitie scrisa este bine sa tina un echilibru si sa se adreseze si, si. Daca nu obstructionezi lucrurile cu un suprareper al gandirii, atunci ai si al treilea element, cel al intuitiei, care aduce practic, ceea ce nu cunosti nici tu, dar stii fara sa fi cunoscut indeaproape.
Cam la fel s-a nascut si ”Muzica care sapa” si nu cred ca m-am indepartat prea tare in articolele mele de acest continut.
Dar simt ca m-ai deviat de la prima mea intrebare depre care nu m-ai lamurit dar n-o sa sap mai mult, fiindca inteleg de ce. 🙂
ApreciazăApreciază
deci… la asta nu mă așteptam 🙂 o analiză structurală a formei și exprimării mele poetice :))
merg mai departe… poate m-am făcut rău înțeles… mie îmi plac postările tale, e și motivul pentru care le citesc. și-mi plac nocturnele tale, îmi plac tare mult… poate mă pierd eu prin detalii și nu știu să fac complimente… sper că nu te-am supărat
ApreciazăApreciază
M-ai inundat cu like-uri, multumesc pentru gestul frumos, marinimos, dar nu le-am vrut pentru trecut. Pentru viitor le-am vrut. Pentru viitorul greu care va urma si-n care voi fi nevoita sa nu zadarnicesc scrisul cu propria mea existenta.
Sunt atatea de scris si de aratat, cum ar fi
legatura dintre lucururile extrem de grave si hotaratoare in privinta existentei noastre care vor urma, daca planeta nu va avea voci neinduplecate in rostirea adevarului care ne-a mai ramas.
E in pericol nu doar esenta ci chiar configuratia noastra de om si nu de animal: ratiunea, vointa si emotia umana.
Tocmai in asta consta marea capcana si pericolul: ceea ce ni se pregateste este atat de aberant incat este imposibil de crezut. Nicio fiinta rationala nu-si poate inchipui asa ceva.
Va fi o mare batalie intre Alb si Negru, intre Lumina si Intuneric. Intre Minciuna si Adevar.
Si daca mai crezi in bunul meu simt si echilibru, va fi o batalie pentru viata de animal a fiintei, confiscarea ratiunii si moartea sufletului ei.
Nu peste secole, nu peste ani. In cateva luni. Si daca nu va castiga macar partialul Adevar, ca lucrrurile sa se estompeze, (n-am zis sa invinga) ceea ce va veni, va fi mai rau ca niciodata, niciodata insemnand niciodata in istoria umanitatii. Nu se va putea asemana cu nimic, nici macar cu Potopul.
As vrea sa intitulez acest comentariu: ”SF” dar nu pot. As vrea sa fiu crezuta nebuna sau sa ma trezesc din acest cosmar si sa spun: bine ca e dimineata, dar nu pot.
Si nici nu stiu cat curaj voi avea s-o fac si daca nu ma voi transforma si eu intr-o… nefiinta, tradand.
ApreciazăApreciază
nu. nu te-am inundat cu like-uri. ți-am luat blogul de la capăt la citit. nu am dat steluțe, ca să ai, că nu ăsta e scopul. efectiv îmi doresc să te descopăr. cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât suflet pui. și aici nu e vorba de tine, ci de sufletul tău care vrea binele nostru, al tuturor. îți pasă de țara asta, de soarta ei, de viitorul ei și în felul tău lupți. Ai un spirit revoluționar, în tine zace suflul schimbării. cu oameni ca tine se poate face ceva… noi, cei mulți, o ardem prost pe facebook, mai comentăm aiurea în tramvai…. iar apoi dormim liniștiți….
eu te citesc de ceva ani, chiar dacă mai dispar, mai devreme sau mai târziu mă întorc… abia aștept să am timp să citesc mai mult!
ApreciazăApreciază
Multumesc si imi pare rau, nu sunt eu cea care scrie, eu nu fac niciodata spiritul unui om, praf.
Dar am scris precum e adevarul acestui moment al existentei: praf.
ApreciazăApreciază
nu mai fi tristă. luptă pentru că poți, iar curajul tău va atrage și pe alții!!! eu cred în tine!!!
ApreciazăApreciază
Da, dar eu cred in mine??
Acum trebuie sa dorm peste 3 ore jumatate ma trezesc
ApreciazăApreciază