À propos, în ”Cum vă place” exista un deseori pomenit catren din care va reamintesc doar două, potrivit cu ”live”-ul de-acum: ”Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare …”
Si-atunci nu-mi ramane decat sa va invit la teatru, la teatrul paralel.
Prezentare
În acest teatru se joaca aceeasi piesa pe scene diferite, una principala, iar cealalta, ca pe multe altele, secundara. Desi sub aceeasi viziune regizorala, are adaptari diferite unele sarind mult din schema, si fireste, actori diferiti. O mare parte dintre ei s-au supraspecializat prin repetate reconversii profesionale, unii in roast-uri, altii in stand-up-uri, dar nu, nu neaparat comedii ci mai mult tragedii, cealalta parte, infima, sunt actori nespecializati in arta teatrala. Dintre ei, doar unul singur, desi un fin cunoscator al artei Thaliei dar de o alta meserie, joaca pe ambele scene, singurul rol principal. Spectacolul doreste sa ofere in final chiar un scenariu surpriza, de reconversie generala: actoria universala, de la actori, la spectatori, pana la participantii din culise, inclusiv oamenii de serviciu, niciunul nu va fi slab tratat.
Tempo-ul e si el usor diferit.
*
Actul I – a fost
Și s-a cam dus, așa cum unii dintre noi
Actul II – consumat partial
S-a rostit prima replică: ”Mihaela, dragostea …!”
Actul III – în plina derulare
Gambitul regelui nedeclinat: pionul sacrificat n-a ajuns inca in punctul culminant
Antract 1 si 2 – comun
Povestitorul: Dacă oamenii de serviciu ne închid ferestrele și ușile, nu vă așteptați la furtuna, ci luați seama la artificii și țineți eventual de gât, extinctoarele, s-ar putea sa nu mai puteti respira nici fara masca, totusi – ”Veti trai dar veti fi fericiti! ” unde, ”veti trai” e parafraza la sintagma ”nu veti mai avea”.
Dar tot zic ca n-ar fi rau ca si-n pauza, spectatorii sa continue sa se roage, (cu extinctorul la piciorul masutelor din foaier, e bun pentru orice).
Actul IV – in derulare
În acest joc nu exista remiza.
Povestitorul: Disperatii dupa seriale se tot uita la famiglia Simpson pe telefoane. Dar le-am spus: – Băieți, nu e decat un film de desene animate, nu uitati ca acum sunteti intr-un teatru, in ultimul sens al cuvantului!
Actul V (final) – în imperfecta derulare
(apare Povestitorul cu privirea atintita catre spectatorii din fundalul salii):
-Domnilor, nu boicotati piesa prin tacere, nu realizati fractura logica? Tocmai ce jucati si dumneavoastra in ea.
(pe scena master urmeaza):
Masterpiece
și Epilog
(pe scena mica se trece de la actul I direct prin actul IV, la actul V si posibil, ultimul)
De Decalog depinde Epilogul si de … Actul V
(se trage cortina iar scaunele sunt scoase din sala)
Uimitor, nicio rumoare!
* *
Epilog
(apare din nou Povestitorul pivotand pe un picior si descriind o girueta cu bratele deschise, cuprinzandu-i pe toti, urmand sa anunte epilogul ambelor spectacole):
– Iubitii mei – spectatori, actori, si celor din culise, celor nevazuti care ne-au asigurat scenografia, coregrafia, luminile si sunetul, productia, serviciul tehnic, recuzita, masinisti, tapiteri, costumele si machiajul, administratia, cabinele si de aceasta data, din pacate si serviciului medical, paza și protecția și nu în ultimul rând, mă adresez oamenilor de serviciu: Salvati piesa, tacerea nu mai e de aur, doar bisul e de ”AUR – cu sau fara oamenii de serviciu” (majusculele sunt doar pentru scena secundara) , altfel vom ajunge toti niste actori de tinichea, iar asta, va fi ultimul act.
* * *
Traducerea și adaptarea aparțin Povestitorului
_________________
Notă de subsol (informativa)*: povestitorul și-a permis să ignore atat scenariul cat si regia, fiind cat s-a putut de adaptate. S-au dat jos multe ghilimele, chiar și mastile, primul fiind povestitorul, și au ramas in … gura goala!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Despre qwykx
perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în
APAR LUCRURILE IN CARE CRED. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Pingback: Diurna – Va invit pe toti la teatru – II | Muzica care sapa