Cu tine zilele-mi adaog

Nu stiu ce s-a mai intamplat, nu stiu nimic, nici de ce si cu care simț ma trezesc mereu in noiembrie indiferent de an. Pentru ca vine ceva ca un vant pe care-l ignor fiindca orice copac vrea sa-si conserve radacinile, dar care ma controleaza rostogolindu-ma aici. Si zic – rostogolit – din cauza surprinderii si nu a impotrivirii. Este organic, nici mental si nici macar emotional, embrionar cred . Paleoproterozoic. Siderian.

Si nu, n- am murit. Sincer de tot? M-as fi lasat. Altfel as fi murit citind, ascultand si vazand toate drăcăriile din jurul nostru evoluand pana la castigarea titlului Prințiar. Al celei mai pure demonologii. Asa că, să mă las mi s-ar fi parut o afacere, ce zic, afacere? un tun! dar cum in lipsa singuratatii, nimeni nu e liber, ar fi devenit prea usor, prea ieftin, prea ca la tara. Si lucrurile astea nu zic ca nu-mi plac, ba chiar le admir, le invidiez fiindca in timp s-a dovedit ca pot deveni vitale, insa eu n-am avut niciodata niciun pic de talent.

Si-atunci i-am zis asa: ce fac? ca eu n-am chef sa m-apuc acum la batranete sa-mi tocesc coatele iar prin facultati, si nu una oricare ci una porceasca de sucit mintea, ca din asta iti trebuie ca sa le tii piept, dar nici sa ajunga ei sa ne lumineze pe noi, din interior, cu neoane ca la balul bobocilor martieni si noi sa facem ca prostii: ”bip-bip!”, asa ca, iarta-ma Doamne, dar o dam la pace? Eu ma las de fumat, (si tu stii, printre lucrurile care-mi sunt imposibile, smulsul unghiilor, rosul pielii, -ai vazut ce-mi poate face o bluza inchisa la gat si arsul pe rug, asta mi-ar fi cel mai greu de indurat pe planeta pamant. Cu toate astea eu ma las de fumat iar tu imi salvezi Lumea. Se poate ? ca mai sunt cateva lucruri pe care as vrea sa nu le dau pe mana lor.

***

Si o parte s-a putut. Pentru cealalta parte inca nu mi-a raspuns. Urmeaza. Pe mine intotdeauna m-a salvat Visul. Visul de sub omoplatul drept.

Pe voi cine va salveaza?

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cu tine zilele-mi adaog

  1. Florina Daniela Ros zice:

    E minunat, prietene, că dorești să te lași de fumat! Este începutul unui bine pe care ți-l faci ție însuți. E bine și să aștepți un răspuns de la Univers, dar uneori, răspunsul este în noi-înșine.
    Îi doresc să ai puterea de a face ceea ce ai hotărât!

    Apreciază

    • qwykx zice:

      S-a gatat deja. Am facut un troc. Cu „Universul” :-). El imi da totul. M-ajuta sa respir din pace, cu pace, in pace iar eu nu-i dau nimic in schimb. Si-a fost de acord. Prima parte s-a implinit. Urmeaza partea a doua.

      Si multumesc, bucuria unui prieten ramane mereu un deziderat pretios.

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.