# neetichetat

Actiunea, faptele sunt cele dupa care cunosti omul, spunea un vechi proverb de-al nostru, precum pomul duparoadele sale. Si daca proverbul acesta are un talc care ascunde tipul de fapta,  azi,  cum toate seprescurteaza,  dar nu de un cap ca in contemporaneitatea acestui proverb ci, de sensul unor cuvinte, de forma:  pomul exista cand are poame, iar omul cand face.  Asa a ajuns romanul sa faca continuu, orice,  ca sa iasa ceva, fiindca daca  nu iese,nu exista.   Cum face si cum iese, s-a prescurtat.

In fapt, ca la capitolul asta suntem, logica aceasta a actiunii continue nu este anoastra este o logica de import.

Ori fapta iesitului continuu, pentru unii mult pentru altii foarte putin, nu discernemacum, nu-timai lasa timp de reflectie ci doar de rationament. Ca si functia care creaza organul, plus timpul in care nu o adancesti, o  folosire continuu unilaterala  duce la atrofierea organului.

Ceinseamna  # „a fi in prezent”. A fi in prezent inseamna a te atrofia. Asta e concluzia mea, buna pentru unii,  proasta pentru altii, evident ca da.  A  fi aici acum, e diferit. Precum e diferit si a fi aici acum, in acest crucial moment, si  cu totul altceva, a fi aici acum, in acest mereu crucial moment.

A acorda importanta fiecarei clipe,  remarc ca suntem azi,  din ce in ce maimult  spatiotemporal,  fortat pusi  in aceasta situatie, indiferent de categoria sociala, de categoria intelectua de categoria de varsta.

Eu nu sunt de acord. Si fac. Fac tot cepot sa ma extrag din aceasta fi-ere intr-un  prezent continuu. Va zic eu de ce.

Hashtagul, cum muma-sa  se numeste acum si-l injur ,  (divaghez putin pe tema), pe unde-l prind, si nu numai pe asta,  fie e un  simptom al unei recurente informatice, robotomizante,  care-ti storneaza creierul de  simetrie lingvistica  și  de sincerele conexiuni sinapsale   ca si de limbajul matern care a cam transfuzat limbajul paneuropean  din timp feudal ,iar daca sapam bine a insamantat cu succes limbajul oriental al  lumilor  antice.  Moda ar fi singura lui scuza, azi se poarta cuvinte de tip  eclectic-babilonian , ca ce era daca acest artificiu cibernetic se numea – eticheta cheie-, sau    „x” *.*  :-)? Dar ce te faci cu omonimele?

Fie, il injur  dimpreuna cu asisderea, altele ca pe „mainstream”, care n-are decat o singura pedagogie, aceea de a ne incetosa abilele si poligamele noastre simturi cu o infestocultura de extraneitate, ceea ce pentru noi acum e cum  mirosea un cur spalat cu Fa pe timpul lui Ceasca, daca e moda lui mainstream sa achiesam si noi doar nu suntem mai mult prosti decat snobi.

Or,  interesant este ca daca-l desurubezi  pe acest „mainstream”, il gasesti in ideologii diferite- popoare care l-au integrat- fantastic de  repede, ca pe un virus,  dar toate, nu prin acelasi tip de sens, (sinonim)  ci, si asta da de gandit,   cu acelasi tip de rezultat al actiunii cuvantului, ceea ce excede competenta filologiei si o ricoseaza intr-o filologie politicianista: „dominant/dominator”, „integrat”, „inclus”, „rationalizat”  sau „acces denied”!   Iar aici nici vorba de omonime!  Sunt curioasa ce ar scrie Roderick despre el. Poate gresesc si un profesionist  mi-ar putea indrepta eroarea.

Revin insa la  hashtagul  – fii numai in  prezent – ca la  o mare diversiune.

Ca sa fii prezent in ceva trebuie sa lipsesti cu desavarsire din orice altceva, ceea ce-ti taie toate celelalte legaturi  de ordin cunoscut si necunoscut cu celelalte informatii, sclipiri (blink-uri) si persoane si asta n-ar fi rau daca mai intai esti rezolvat. Ceea ce nu e cazul nostru cel putin. Aratati-mi unul care e rezolvat. Am si eu hashtagul  meu > Sa fii „rezolvat” . Poate insemna orice te absolva . De la pipi  si  intromisie, la  implinirea unei aspiratii  psihice sau psihosociale,  pana la rezolutiile sufletesti care sunt atemporale,  depinde  pe ce pui accentul si mai ales, culmea, in ce moment te situezi.  Fiindca momentul este regele. Din unele clipe e chiar sanatos sa lipsesti, precum e crucial ca in anumite clipe sa fii intepenit cu totul.  Asa da, vorbind despre a fi in prezent si a-ti trai clipa, ca doar nu traim toti in pacea codrilor si a stancilor golase, ci printre oameni imbroboditi  ceea ce e clar, mult mai greu. Cum spuneam, te absolva si nu te dizolva, fiindca  a fi cu totul intr-un moment dedepresie e destul de riscant, precum e riscant sa fii prezent trup minte si suflet intr-unul de stres, si astea in ultima vreme sunt destul de in prezent,  indiferent de mediu. Nemaipunand la socoteala ceva mult mai pervers care  suna ateoria conspiratiei, dar are farmecul ei, frecventa pe o singura lungime de unda  a intregii tale dimensiuni  e usor de „blurat” si un secret,  iti proiecteaza tridimensiunea despre care vorbim, in viitor, tot asa,  cum te afli  in prezentul acela. Fiindca te mai doare un genunchi, te mai tine o viroza sub control dar mintea,sau sufletul poate nu sunt reumatice sau virusate cu totul.  Sper ca dezvoltatorii astia personali nu s-au referit si la sedintele de chimio sau radio.

In schimb  poti vana clipa. O poti vana. Uite-asa , un arc, o tolba cu sageti si tragi in ea pana pica . Dar ca s-o tintuiesti nu-ti trebuie  decat sa ai ochii fizici in prezentul fizic, ca sa absoarba  realitatea, sorry, conditie de baza, mintea in duhurile bune, Apollo,  Artemis, Afrodita, Hermes, Athena, Minerva, Asclepios, Hebe, Demetra, Themis, Selene.,Tethys….Cronos, Clio, Euterpe, Erato, Calliope,…Thalia, supermintea  si sufletul in Superdomnul, de care nu cred ca te mai poti indoi decat daca nu esti informat sau dezinformat,   toate celelalte, se-ntelege, fiind atemporale. „Awake”, o  clipa ca asta reconverteste trecutul si spala viitorul.

Stim cine suntem.

Ce mai ramane din prezent?

 

Reclame
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

‘îmneața!

mai existati Tansfiguratilor?

va scriu today  intimp ce survolez jurnalul lui bridget jones partea a doua fiindca prima mi-a dat un sut binemeritat inspirator sa vin aici sa scriu si in a doua  nu stiu cese  intampla,ca mi s-a cam blocat spatiul de la tastatura si ar fi un timp insuportabil   de despartirea cuvintelor unul de altul asa ca le-am lasat cum au cazutlegate, las’ ca intelegetivoi

măre, m-am gandit asa – ca sa vin sa vaspun ca aici cred ca faceti treaba buna,chiar foarte buna, din pacate  n-am avut cum sa va citesc pana la acest t 0 de acum dar va cunosc

penicaieri altundeva n-am gasit manifestari de superexistenta transpuse maifrumos ca aici, pe aceste doua superplatforme albastreportocaliisangerii, superplatforme!

si pentru asta am gasit potrivit sa va scriu un mesaj

sa-l pun in sticla unui blog’sor, sa-i punundopusor sisa-l arunc de-o-data in marile voastre fiindca aici totul e posibil,  necepas?

dar

fiindca intotdeauna exista si un Dar

anii trec, nimeni nu intinereste dar daca nu sentelepteste, vai mamalui

asa dar:-))

va pun aici o adresa, un link cu mult prea multi autori si cu multprea putini comentatori

cu mult prea multe firicele de apa pe cale de a seca si cu mult preaputine izvoare strict necesar a le adapa

pe care sper ca-l veti deschide

spre a intelege cum si inspre ce ne trec anii, uneori fara sa fi facut mainimic sau multprea nimic

cu frumusetea adancurilor noastre

si

daca aveti curaj

fiti picatura aceea

 

Publicat în Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

punctuation less

despre dragoste unde se termina ea

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

”cand o sa se faca albastru o sa-i spun mai multe”

am o prietena care are o fată, mă, de m-a facut sa-mi schimb parerea despre viitorul tarii asteia, draga mea ce sa zic, un maestru inaltat pe langa Iubirea Principala, pe-acolo.

dintre multe spuse personalizate la viata ei de familie pe care nu se face sa le divulg desi ne-ar fi prins tare bine tuturor, o sa dau din casa totusi cateva mostre de dragoste de la Dumnezeu păntru noi, mă.

mă-sa e copilul ei, n-are ce face, si nu ea, o intreaba ce sa faca in cutare situatii dac-ai mai pomenit, situatii naspa ca de pilda, pleca sot de-acasa, dar nu de-orisicare fel, ci din asta de lucra cu capul omului sa-i scoata gargaunii din cap, da l-a prins fii-sa si-o tulit-o ca i-a aratat cum gargaunii sunt tot la locul lor in capul omului si ca ia banii oamenilor geaba. n-a avut niciun motiv sa plece, niciunul, da n-a rezistat, c-a zis ca nu stie de ce, da nu-i pregatit sa fie familist. cred ca l-o ars Adevarul.

cica se duce ma-sa cu ea la pravalie (carrefour) si cand sa plateasca la casa, se ridica din cos, am uitat sa-ti spun, e la gradi, 3 anisori jumate, si harst una peste fata casierului, asa cu sete. Ma-sa inlemnise, ce faci mama, nu se poate, a scuzat-o cu alea-alea, cat a putut debine, da casieru, mai pustan asa, si probabil surmenat de tura, ramasese cu ecusonul lipit de ecran, ca facea un retur, nu si l-a putut lua de-acolo. Pleaca ele si-o intreaba, de ce-a dat in bietul baiat tam-nisam mai ales ca nu vazuse copila asa ceva acasa si ce crezi ca-i spune? Nu stie sa planga si e urat, da acum e sigura ca o sa planga si o sa se faca frumos.

are o bona care sta cu ea cat e maica-sa la serviciu, a trecut si ea prin ”multe”, cateodata si gateste, dar nu mananca niciodata iniante sa cante deasupra mancarii cantecelul ei, ”a venit apa si l-a spalat, a venit … (numele ei) si l-a mancat ” de ce pe ”el” nu se stie

alta – era ceva mai mica, se duc in vizita la nasa-su si beau o cafea in curte. Avea si el acolo un nuc langa care crescuse un pui, de-abia daca-i dadusera cateva frunze. Fata ii rupe una, maica-sa vai nu-i bine sa rupi ca-l doare si pe el, fata se intristeaza, hai sa-l mangaiem sa-i treaca zice maica-sa si pune mana pe trunchi, fii-sa se duce la ea, ii ia mana si i-o pune direct pe pamant la vreo doi metri departare si incepe si freaca pamantul cu mana maica-sii care o intreba ca de ce, acolo. Pai acolo e radacina lui. Si maica-sa ii explica nașului ce-i spusese ea, ca, copacii se strica inotdeauna de la radacina. Culmea e ca si nașu-i confirma ca are probleme cu nucul ca s-a intins cu radacina spre casa si nu-l poate taia.

intr-o zi agasata de maica-sa care o cam luase razna cu intrebarile pe bietul copil ii spune sa n-o mai intrebe pe ea ci sa se duca la tata-popa fiindca ea nu mai are voie sa-i spuna ca ii vine ameteala si se ”inegreste” daca ii spune si nu mai vrea, pe urma mai sta ce mai sta uitandu-se la ma-sa c-o fatuca foarte serioasa: ”ca nu de asta m-a dat doamne-doamne PE UN PAMANT ASA GRAV”.

ma jur ca nu romantez nimic, si nici maica-sa care era destul de paralela cu chestiile astea si chiar inspaimantata de ele, am vazut ”copchilu” si stiu de ce e in stare, iar ”tata-popa” care o cunoaste, cand i-a povestit maica-sa, i-a spus doar ”sa luam aminte”

alta, de zilele trecute- cica statea si canta in oglinda si maica-sa din alta camera venise tiptil sa n-o auda ca sa vada ce face si s-o puna la somn, si tocmai a surprins-o cand, c-o mutrita serioasa s-a privit si-a lipit gura de oglinda si-a dat un pup si a zis:, „FIINDCA AM UITAT SA IUBIM”, fiindca am uitat sa iubim” si ti-ai gasit, sa piarda ea ocazia s-o intrebe, ce cantec e asta, v-a invatat la gradi? Nu! da de unde il stii? Din cap de la doamne-doamne. Si ce patim daca am uitat sa iubim? Ne innegrim, da eu sunt alba si tu mai ai putin. Cum mai am putin, mai ai putin si te faci roz, cum imi place mie.

*Am mai vazut un clip- cu o alta copila care canta in oglinda despre iubire, in alta tara, ea spunea :”iubesc tot, tot iubesc”

Cine va citi se va indoi ca poate fi adevarat. Si totusi, din ”pacate” sau din fericire, credeti-ma ca nu stiu sa spun, e cat se poate de adevarat. O cunosc pe fetita, am vazut-o crescand, o cunosc pe mama ei, o banuiesc doar ca nu intelege inca exact ce ”creste”. La penultima noastra intrevedere o pusesem s-o roage pe fata sa se roage pentru mine, ceea ce a si facut.
Am spus -din pacate- pentru ca la asa suflete intrupate pe pamant acum, cine stie ce vremuri ne mai asteapta.

a mai spus ca acolo sus, ea e mov si tata-popa e verde dar ca mai are putin si o sa se faca si el albastru si o sa-i spuna mai multe

Ce-as putea sa mai zic fratilor, decat ” Sa luam aminte, pamantul e grav fiindca am uitat sa iubim si daca nu ne aducem aminte, ne vom innegri„ cu totii.

Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

si totusi 12pm fara 5′

eu una n-o sa mai spun niciodata vreodata, ca am sa mor niciodata
si in general, n-o sa mai scot turbioane pe gurita,
ca te poate lua unu pe sus, iar daca mai bate si vantul si n-ai plumbi in fustita

fiindca vantul fata de om: avantaje si avantaje
un tu il poate prinde pe altul de mana, de haina, de piele, de-o ureche, il poate pisca, musca, zgaria, palmui, lovi, silui, tortura/ saruta, mangaia si iubi organic vorbind, (si aici trebuie sa observam diferenta la enumerare) hai sa zicem ca-l mai poate gadila in coasta, in barba si de la sine-nteles ca fie il poate conserva cumva, fie il poate strivi/spulbera – feudal, pasional, notarial, comercial, electoral, nuclear
si in toata tactilitatea asta s-ar mai putea inscrie adiacent, 10, 100, 1000, 10.000, un continent intreg

insa vantul
cine nu-l poate simti ? si mai are din dotare si-o eternitate
fie ea si ectoplanetara

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

A mai venit Unul

Băi/măi/păi,  a mai trecut inca un an futu-i!  si  tot  iubesc, futu-i! nu stiu ce dar iubesc, măă,  eu o sa mor niciodata! futu-i!

tine umbrrla deschisaa ca e buna si de soare!

 

youtube  lambada, gasiti voi clipu

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Craciun fericit!

Pot sa va urez asa si nu spun minciuni, pentru ca si zilele Craciunului ,in marea vietii sunt clipe. Iar clipele pot aduce fericire.

Am pastrat acest film ca dar de Craciun pentru voi, iubitii mei.

Nu este doar un film, ci o  poveste reala de viata,
Plecand de la film care surprinde  chintesenta viziunii  nedogmatice asupra Dumnezeirii  si samburele pe care trebuie sa se intemeieze credinta crestina, in realitate se ajunge la existenta palpabila a calitatilor, harului, a operei  caritabile si a cuprinzatoarei spiritualitati a realului Felippo Neri care depaseste cu mult intinderea celor prezentate de film. Daca faptele sale n-au avut dimensiunea minunilor hristice relatate de film,  au avut  o uluitoare propagare in spatiu si in timp cat si in constiinte, a fundamentului adevaratei esente mesianice.
Un film care te umple de bucurie si te molipseste de iubire. Un film care reda increderea in incredibila performanta a iubirii careia nu i se poate impotrivi nimic, si rezista si genereaza in cele mai neprielnice si neprietenoase conditii, savarsind tot ce si-a propus.. Iar daca in realitate, n-au fost inviate trupurile, au fost inviate sufletele, si constiintele celor morti.

Din pacate ,eu nu l-am gasit decat in franceza, netradus.

Bucurati-va!

”Preferisco il paradiso”

http://bit.ly/168P0Hm

http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/tabid/66/articleType/ArticleView/articleId/1738/Sf-Filip-Neri-pr.aspx

 

bcsn

 

Publicat în Uncategorized | 7 comentarii