Si inflorisera salcamii

Cineva (nu se stie despre cine vorbesc) mi-a zis pe e-mail ca mi-am depasit norma de absenta pe W-press si cam care ar fi motivul. Etee, pentru ca n-am mai fost frumoasa daca vrei sa stii. Mie nu-mi vine sa scriu formatata doar pe 2 treimi de disc, mereu am fost asa, all inclusive! Iar altadata, mai inainte de asta, Animusul congestionat si-a luat mintea si-a plecat, ce-ai fi vrut, sa ramana-n virtual niste particule fizico-chimice? cand eu tocmai pe astia ii combateam, maestrii mefistofelici ai acestei thrill’orgii? A fost o problema de natie si de deontologia scrisului, daca vrei!  asta ar fi fost raspunsul pe care i l-as fi dat pe e-mail daca i-as fi raspuns, da i-l scriu aici pe W-p’cious..sss! ca altadata sa nu ma mai constranga pe-acolo. 
Uite, acuma scriu. Si nu ca intre timp s-ar fi schimbat ceva in mod esential, ca n-am baut decat ceai de picioare usoare, nici macar crema de zi si de noapte n-am folosit, poate ca am prins curaj cand am inteles, ca ce ziceam, mie, mi-a fost de folos mai mult incidental desi nu intotdeauna foarte placut, iar alteori mult mai abstract decat as fi visat chiar si eu, fata de concretetile mele de interior, interiorul inlauntrului cognoscibil, recognoscibil sau incognoscibil, prizonierul aparent al unei materii in diferitele ei stari de agregare asteptand lupa atenta a unui observator care sa scoata din particula unda. De-eee!... WTF, ce fraz’am scos!

*

Insa nu. Din pacate motivul pentru care vin sa scriu acum e irational. Am citit un cuvant, asta e motivul. Pe care, sigur, l-am mai intalnit. Si e de genul feminin. Asa ca am vazut-o in diverse forme reprezentata: bagatelizata, caligrafiata, spanzurata, innecata, damnata, grefata, slavita, innobilata, salvata, inventata, reinventata, uitata, reinviata, iar alteori am gasit-o chiar inscriptionata. In ultimul timp, asa, comme toute le monde (ca sa se stie ca nu doar la noi). Alteori cuvantul acesta a fost din capul locului al meu. Mult si putin am mai plans, mult prea putin fata de cat ar fi trebuit fiindca m-am uitat sub o piatra, de multe ori m-am infuriat, m-am razvratit, am facut demonstratii, am tipat, am urlat, mi-am smuls parul din cap sau am fost apatica si am zacut sau am blestemat, (a nu se speria- l-am reconfigurat in timpul celor 7 secunde) sau m-am pietrificat si intr-un tarziu m-am vivificat. Dar am stiut de ce. Am vazut de ce. Am vazut cum. Am inteles.

Insa acum este altfel. Dupa ce l-am citit sub o forma sau alta, m-a strigat (si) pe mine, iar cand un cuvant ma striga fara om, incerc sa vad pana unde ma striga, cat ii ajunge coarda, ce sau cine trebuie sa-i raspunda, de unde sau din mine, si daca e necesar. L-am citit cu o atentie treaza fara ca ceva precis sa se intample sau sa mi se intample. La cateva ore distanta dupa ce l-am lasat de voie si mi-am vazut de-ale mele, a inceput sa lucreze. Sa-mi reaminteasca ca exista, ca e acolo, viu, ca e acolo vie. Acolo dar de unde, unde? De unde vii si incotro te-ndrepti? De ce vrei sa retraiesti si mai ales cum te mai numesti, de unde izvorasti Durereo? Ma plimbam peste tot, prin holuri, prin camere strangandu-mi degetele, ca si cand in ele as fi putut gasi raspunsul, iar pe ea urmarind s-o zaresc pe undeva, pitita-n vreun ungher, privindu-ma dintr-o parte, rusinata, stinghera, speriata, neculpabila. Ma atragea fara sa inteleg camera unde luceau magnetic cateva sunete. Lipisem doua-trei fracturi resapate de memorie in firul unei melodii vechi, frumoase, triste si cunoscute. L-am resimtit ca pe-un pumnal introdus meticulos in vintre si care urca acolo unde cuvantului acela I se terminau toate reprezentarile. Dar nu m-am ferit, pentru ca inca nu-i recunoscusem numele, asa ca l-am lasat sa ma inunde sperand ca ceva sa ma ajute pe mine, ucenica smerita si intarziata a partitiei fizico-chimice abolite, sa-l recunosc.
*

Fiindca nu mai vedea bine sa citeasca, fii-mea mandra ma anunta ca-i gasise bunica-si-i un film romanesc, eu intrasem tocmai cand rula genericul: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.


PS:
Chiar daca aflasem de mult despre asta, pana acum nu a durut.

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.