D’ale prismei

In dimineata acestei nopti, indisciplinata cum sunt, n-o sa vorbesc despre ea, tarina asta a noastra,  sucursala a  nemarginitei noastre fiinte. Cine nu-si iubeste bungalowul in care si-a developat negativul? Din care vreau doar sa ma ridic putin la suprafata ca praf, in cautarea unei binecuvantari suflate peste crestet, din nou in epicleza, sa-ncep sa plang, sanatos, fara sa-mi mai fie necesare si 2 palme la fund pentru asta. Sa ma trezesc maxim de curioasa din cei mai jalnici si stralucitori ochi posibili, ochii iertati, in ochi abia mijiti pentru care cautarea n-are decat culori si dintre toate, s-o caut pe aceea aurie, pentru care  “rusinea, cea nou venita peste  noi sa nu ne certe ca am fi murdari” iar de la inaltimea acestei stari de lucruri sa pot sa-ti spun :”te iubesc iubirea mea “ si sa nu inteleg ce inseamna asta, fiind singurul cantec pe care l-as fi auzit vreodata. Cantecul soptit in leagan.

Dar inteleg. Pentru fiecare “te iubesc”  o alta culoare pentru “iubirea mea” si pentru fiecare culoare, sufletul meu alb. Sufletul meu alb cu jind de auriu.

Sufletul nostru cu jind de auriu.

Despre qwykx

perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la D’ale prismei

  1. Florina Daniela Rosu zice:

    Draga mea, am venit aici pentru ca asa ai spus tu, dar nue adevarat ceea ce ai spus despre cititori, eu dimpotriva, am vazut ca ai mereu vizitatori. Mai curand eu am avut o lunga pauza si seceta de cativa ani, cat am muncit in real.
    Deci, m-am intors in tara, si ma simt epuizata, si nu mai vreau sa muncesc la nici un cabinet, ca sa fiu si aproape de baiatul meu,acasa. Voi face biorezonanta la domiciliu, poate vii si tu odata la un diagnostic gratuit, Mai vorbim, merg acum in bucatarie, macar daca m-am intors, sa incerc sa fiu si gospodina. Imbratisari!

    Apreciază

  2. qwykx zice:

    Da, la tine, nu prea puteam sa vb, ca parea, cel putin in lumea comentatorilor, adunata toata Uniunea Europeana.
    (Iti raspund pt cand vei avea posibilitatea sa citesti. )
    Doamne, dac-ai sti cate am pierdut dimpreuna! Am atatea sa-ti spun, ca n-am aer! Imi pare rau ca n-ai putut sa-ti iei baiatul cu tine, asta e de-a dreptul cea mai mare pierdere, dar niciodata nu-i prea tarziu, e bine si-acum, dar nu-i asemenea noua deja dospitilor 🙂 , o parte din aceasta pierdere a ta si a lui nu va mai putea fi recuperata din cauza unicitatii intrebarilor pt. fiecare varsta a lui, unicitatii situatiilor prin care a trecut fara sa…, stop! nu vreau sa te intristez tocmai eu si mai mult decat esti, asa ca iti spun un adevar neverificabil in lumea noastra, crezi, nu crezi, asa TREBUIA sa fie! Nu te mai invinui pentru ce era deja masura cresterii lui fara ”bruiajul” tau de mama. Panseaza-ti sufletul pentru cele doua insingurari ale voastre, si lasa-te pe mana alegerilor tale care au fost exact asa cum a fost pregatit sufletul tau sa le faca. Il renegi? Lasa-te pe mana alegerilor lui Dumnezeu pentru tine, crezi ca te lasa sa faci ce vrei cu baiatul tau? Si nu in ultimul rand, lasa-te pe mana alegerilor sufletului fiului tau dinainte sa se nasca. Crezi ca spiritul lui nu si-a asumat tocmai aceasta expeditie solitara in frageda pruncie? Era un fel de avant premiere la ce va gasi sufletul lui, mare fiind, intr-o multime de prieteni prezenti in carne si oase langa el, dar inexiostenti in panoplia afinitatilor sale! Vei recupera si prin scris. ”Invataturile lui Neagoe Basarab…”, de multe ori rezolvi asa, chiar mai bine decat prin cuvinte vocale. Ei, toata generatia asta in fapt, are un autism indus de ultratehnologizare, jocurile, informatia, absorbtia campului vizual, senzorial, afectiv si motric intr-o masinarie indiferent de numele pe care-l poarta, este ceva cu care nu te-ai fi putut lupta indiferent unde ai fi fost, departe sau aproape. Tu ai scuza ca ai fost departe dar aproape fiind ce scuza ai fi avut? Fiindca putere nu. Cum sa te lupti cu curiozitatea Pomului cunoasterii? Nu te teme, astia de-acum sunt suflete batrane capabile sa faca fata tocmai unor astfel de incercari. Puteau sa se nasca oricand. De ce crezi tu ca au asteptat tocmai infamia acestui Moment al acestei ere?Stiu exact si precis, unde, prin cine, cand, cum si de ce ACUM si ASA. Nu te minti crezand ca ai fi avut vreo putere!

    Apreciat de 1 persoană

  3. qwykx zice:

    Noi ne-am regasit uluitor de necontrolat, doar pe coordonate siderale si ale lumii de Opal, asta poate deveni un raspuns pentru tine si el, tradus poetic acest real, dar mai poate fi tradus si ca miza a viitoarei imposibilitati a sufletului de manifestare pe de-a-ntregul in real. El, sufletul lui trebuie sa caute noi cai de expresie si exteriorizare in materie, care-i va fi din ce in ce mai putin la indemana si mai trasa de sub picioare. Acolo va trebui sa-si caute puterea pana la rematerializarea Realului. Cred ca ma intelegi. Asa ca Flo’ esti pe drumul cel bun. Ai fost tot timpul pe el! 🙂
    (Mi-a fost ingrozitor de dor de tine)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Florina Daniela Rosu zice:

    O explicație așa de completă,și materială, și spirituală, nu am mai avut demult! Da, e posibil ca el sa fi avut nevoie și de alte experiențe – spirituale în materie – decât prin intermediul meu. Dar, eu simt și altceva,la modul simplu,creștin: Dincolo de ceea ce am ales fiecare înainte de a ne naște,Dumnezeu ne lasă și multă libertate aici, pe pamânt. Și, atunci când alunecăm din pricina libertății noastre, tot El ne prinde și ne ajută să îndreptăm taluzul surpat al drumului. Asta am simțit eu acum: că mă ajută să îndrept, de parcă aș avea un nou început cu băiatul meu. Oricum, noi am fost mereu foarte legați, și de aceea, a suferit fără mine. Acum, a crescut, s-a maturizat, are 24 ani, a devenit matur fără mine – cu multe obiceiuri bune, dat și cu unele greșite, și aici mă chinui să îndrept. Nu știu cum este cu fata ta, dar e oricum mult mai bine că ai rămas alături de ea. Cel mai rău lucru pentru un tânăr este să creadă că este bună o independență totală – adică, să nu țină cont de nimeni atunci când ia o hotărâre. Este o ispită, și ei trebuie învățați că,în viață, nu vor fi doar singuri, vor trebui să aibă o familie, și obișnuința de a lua hotărâri de unii singuri nu este spre binele nici unei relații umane. Ei, sunt multe de discutat, mulțumesc că, de cum m-ai găsit,ai început prin a mă obloji :), tot eu, cea plimbată prin lume, am nevoie de oblojire, pentru că vânturile străinătății m-au săpat la rădăcină. Măcar de m-ar fi modelat într-un Sfinx înțelept, dar din păcate, nici Sfinx nu am ajuns. Te îmbrățișez din nou!

    Apreciază

  5. qwykx zice:

    Stii ceva, mi-a venit o idee,, hai sa le facem cunostinta! Au aceleasi metehne :)))
    Nu, nu gresi. A lua singur hotararea este piesa de baza in puzzelul vietii pe care-o traiesc ei. A asculta tot (selectiv) ce vine inspre tine si a nu te lasa influentat decat de concluzia ta din urma, asta cred ca este intelepciunea acestui fragment de timp. Numai ca nu trebuie sa se grabeasca sa traga imediat concluzia, trebuie invatat sa aiba rabdare sa asculte pe toata lumea dar sa astepte, sa traga singur ultima concluzie. Sa asculte de toti seniorii vazduhului: adierea sau furia vantului, ploii, arsitei (focului), sau vajaitul demonilor care nu se simt dar schimba curgerea fireasca a timpului si cel mai important, cine-i cel care-i anunta starea vremii, de care parte este.
    Iar tie iti revine acest rol magistral. Sa-l inveti sa aiba rabdare asteptand timpul prielnic al sufletului! Dar nimeni nu-i profet in satul lui. Poate tu reusesti, eu n-am reusit! Ha-ha-ha:))) A mea seamana cu ma-sa! Intai intra-n scena sufletul si pe urma, apare si ea…zdrelita toata! : ))) Lasa, nu-ti face griji, daca familia lui viitoare va merita, nu va trebui sa-l invete nimeni, singur va asculta si se va sfatui cu ea, daca insa te referi la tine, imi pare rau draguta mea, codul morse l-ai invatat? dar codul masina? nu poti decat prin carti (daca a invatat deja asa, sa le foloseasca, altfel doar audio, filme, pilde, exemple adiacente, nimic direct, un joc mai bun de calculator dar cu morala inversa decat cea uzuala a lor, eventual jocuri strategice, tot sunt mai bune, ii invata management de oricare fel dar cel mai usor cred ca toate mamele se descurca cu conditionari financiare si munca in folosul comunitatii, cateva zile, cateva saptamani, luni, ca ajutor pe salvare si niste munca la vanzare unde are sefi increzuti, inculti, violenti si pusi sa se arate sefi, asta s-o faca indiferent de diploma lui, tu n-ai acum bani, asta e, sa munceasca in vacante, intre mastere, sa inteleaga ce-l asteapta in viitorul apropiat si sa vrea mai mult. Muama, ce buna-s in teorie, dar practica ma omoara, cu toate astea jur ca ma straduiesc :)))
    Fii-mea acum e in depresie dupa ce l-a trimis la plimbare pe singurul, primul si cel mai tare baiat din viata ei! Stii de ce? Era cel mai ascultator baiat din lume, asculta si traia exact ce-i spunea maica-sa sa traiasca, sa simta, sa gandeasca. Era ”aparat de toate relele ” dar nu mai era el.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.