Am un articol complicat sufletului de scris: sa fie foarte simplu, sa fie foarte clar, dar mai ales, sa fie real/complementar prezentului, asa ca simt putin nevoia mai inainte de el, sa fug, sa va iau cu mine si sa va dau … uitare
perfectibila de tot ce ma inconjoara de la natura pana la un semn de carte, in centrul carora se afla oamenii iar deasupra tuturor dragostea lui Dumnezeu