Nocturna: ne-Opus niciunui sunet – III

­Ok, un clik mai intai aici, si altul si altul… 🙂

si apoi…veti da de un text arid si greu, uneori plicticos,  uneori repetitiv,  cu multe trimiteri si linkuri (care nu sunt inutile), in text voi ingrosa esentialul,  fara ele inseamna ca ma credeti pe cuvant si as merita insa nu e suficient, dar voi fi aici cu voi, in el

…Nu stiu daca omului  deprins cu scrisul sau nu,  nu-i trece macar o data in viata prin cap in mod serios sa reflecteze la alegerile pe care le-a facut intr-un moment sau in anumite momente ale existentei lui. Pentru unii chiar devine modus vivendi in a-si planifica dinainte ”foile de parcurs”, mergand tinta,  numerotandu-le si taindu-le de pe lista de cum s-au indeplinit, lucru care nu prea are cum sa iasa, (se va intelege din ultimul capitol de ce) decat daca nu vor tine seama de nimeni si de nimic din ceea ce le intersecteaza traiectoria intre timp,  si-atunci s-ar putea sa le iasa.  Altfel, amar sau amareala avem cu totii in privinta unor alegeri pe parcursul unei vieti, asa cred. Ca sa spui ca ai facut alegerile perfecte in viata si ca daca ai lua-o de la capat n-ai schimba nimic, ai alege aceleasi cai, ai bifa acelasi optiuni, esti ori foarte multumit de tine, ceea ce nu prea stiu cum suna; ori existenta ta are cu mult preamulte alte existente in spate si cunosti preabine pentru ce ai venit pe pamant, alegerile conexe fiind doar afluentii fluviului colector si-atunci orientarea nu ti-a ridicat vreun semn principal de intrebare; ori, esti perfect normal, numai cateva tigle lipsa.

Si totusi, ar putea exista si o alta cale de a privi lucrurile despre care mi s-a dat ocazia de a scrie acum. Dar nu in afara beneficiului pe care-l va avea cineva citind, fiindca in afara lui chiar nu merita sa scriu, altii au scris si vor scrie mult mai bine.

Iar daca ai trecut pe-aici si lungimea textului nu ti-a stat mai mult in cale decat nevoia de el si ai ales sa petreci acest timp din viata ta cu mine – eu ti l-am daruit dinainte, fiindca sufletul meu te-a ales, iar asta ar trebui sa fie singura constrangere.

Vei ramane sau vei pleca?       Alegerea este a ta.

*

Nu voi avea mai mult decat un sir de interogatii iar daca voi avea afirmatii proprii, vor fi doar deductive sau inductive; (poate exista si mici exceptii unde ma voi exprima 🙂 ). Ele vor fi explicatia mea pentru alegere si n-o sa las nimic neargumentat, o voi face-o sumar dar mai pe inteles in corpul articolului si uneori prin trimiteri in subsolul paginii prin referiri sau chiar textul teoriilor si al demonstratiilor,  fiindca a venit in sfarsit si timpul ca lumea stiintifica, de regula, a necredenciosilor, sa-si aduca obolul ei, sa prinda din urma samburul Adevarului obiectiv si sa declare ca Universul este intr-adevar subiectiv:  🙂

Acum nu ma va mai durea neputinta de a explica nerabdarea disperarilor, posesivitatea dezamagirilor, alintatura sau rostul pozitiv al acrelilor, ignoranta dispretului, generalul inutilitatii minciunii, sublimul puterii renuntarii la putere si mai ales, nu ma va mai indurera neputinta de a explica Nadejdea, increderea intr-o Ratiune superioara dedicata intelepciunii si inteligentei Iubirii si necesitatea absoluta de a visa si pentru ceilalti, nu doar pentru tine! Salve Petru! Ω-ule, Esti! si pe langa tine, putini dar si altii).

*

I    Alegerea – conditia de sine a Universului

Universul subiectiv

Plecand de la experimentul celor doua fante (←link) si de la Interpretarea Copenhaga avem viziunea principalelor parghii ale fizicii cuantice care devin relevante nu numai pentru subiectivitatea comportamentului subatomic, dar si pentru obiectul acestui articol – libertatea alegerii -. În aceasta interpretare, (cea mai acceptata) a mecanicii cuantice, formulate de Niels Bohr și Werner Heisenberg,  starea fiecărei particule materiale este descrisă de funcția sa de undă, care este o reprezentare matematică folosită la calcularea probabilității ca particula dată să se găsească într-o poziție dată, sau într-o stare de mișcare (viteză) data. ”Actul măsurării face ca setul calculat de probabilități să „colapseze” la valorea dată de măsurătoare,  afectand sistemul, determinând ca setul probabilităților să se reducă la numai una dintre posibilele valori imediat după măsurare. Această caracteristică este cunoscută drept colapsul funcției de undă. Iar principiul incertitudinii al lui Heisenberg ne impiedica sa localizam cu exactitate o particula.” (Mecanica cuantica fenomenologica-Nicolae Sfetcu).     Acest principiu ne spune fie ca ii vom putea  masura pozitia, fie ca ii vom putea masura viteza dar nicidecum pe amandoua in acelasi timp. ”Unii fizicieni au ajuns la concluzia stranie că însăși observarea evenimentelor ce au loc la scară microscopică duce la modificarea lor. Altfel spus, particula nu exista cu adevarat inainte ca observatorul sa o observe. Inainte ea exista doar intr-un taram transcendental de posibilitati. Cand este observata, pur si simplu se materializeaza intr-una din posibilitati. […] Deci, lumea fizica este subiectiva, observatorul jucand un rol activ in modelarea naturii. La nivelul cuantic noi suntem co-creatori ai propriei noastre realitati.” (Misterele universului.rd)

Daca te uiti la el si vrei sa-l ”spionezi” ”fat-frumos”-electronii  isi pun la loc ”pielea de magar” (invelisul grosier-particula materiala) si aleg sa-si ascunda metamorfoza. Fiindca ne pregatim sa tragem cu ochiul si asta deocamdata nu ca nu ne este ingaduit, ci doar nu ne este la indemana. N-am ajuns inca sa trecem toate probele de credinta (ceea ce nu cunosti, nu poti recunoaste, nu poti vedea).  Poate ca el si-ar dori acest fapt, ca noi sa-l surprindem in momentul transformarii lui in ceea ce este de fapt, ca sa fie si intreg in ochii nostri, doar pentru noi e creat, sa stim cum sa-i folosim toate calitatile si puterile, dar n-avem inca deschisa aceasta capacitate, acest palier de frecventa cu care sa ne ancoram in frecventa lui. Atunci electronii aleg sa ramana prizonieri limbajului nostru, poate si pentru faptul ca nu poti ”citi” cu instrumente ale fizicii clasice, date ale fizicii cuantice. Se crede ca ar fi posibil prin realizarea calculatorului cuantic, dar el a fost deja realizat. Probabil o alta varianta a lui… mai avansata 🙂 . Despre colapsarea undelor si ”transformarea” lor in materie cercetarea fizicienilor nu s-a pronuntat inca asupra cauzei, doar constata fenomenul.

Si revenind la tema centrala, intr-o forma mai plastica si usor supralicitata (fiindca nu se cunoaste totul despre aceste proprietati) as putea extrage prima concluzie a primului capitol: iata pana unde merge alegerea.

Doresc sa speculez putin ideea aceasta. Luati-o ca atare fiindca vorbim de campul subatomic. Dar in spatele observatiei exista o intentie. Si daca electronii/fotonii (particula elementara) ”citind” intentia schimba starea materiei? Plantele citesc intentia si reactioneaza prin emotii puternice (un fapt dovedit, au fost puse la poligraf!), emit anumite frecvente de bucurie, de frica sau de tristete, iar fotonul este caramida care sta la baza fotosintezei. Daca toate acestea se petrec la nivel subatomic, de ce n-ar schimba-o si la nivel molecular si macromolecular? De ce ar fi atat de caraghios sa pun intrebarea asta?

Pauza: La momentul scrierii acestei parti de articol, acum cateva saptamani, nu stiam acest lucru, doar intuiam, in plus ma consideram si putin ridicola (am acest ”talent”) si cam…subiectiva, insa acum cand am toate capitolele gata, bune de publicat, am aflat cateva noutati, acesta este unul dintre motivele principale pentru care n-am putut sa-l termin si vad ca si azi mai gasesc de adaugat, mereu aflam elemente noi in tot ce stiam, in tot ce citisem, in ceea ce gandeam, in ce gaseam pe net, si altceva, si altceva, inseram iar, apoi interveneau alte conexiuni, alte parti de articol, si nu mai terminam. Dar din clipa asta nu ma mai simt ridicola, ma simt chiar …ubicua! (ca vorbiram despre superpozitia electronului care trece prin cele doua fante, el se afla peste tot in acelasi timp  Principiul superpozitiei, Decoerenta   (←link pana la min. 14:30) Retineti acest principiu il vom mai intalni)  si credeti-ma, mi se intampla extrem de rar sa ma pup singura 🙂  dar acum sunt in al noualea cer al plantelor !  🙂 🙂 🙂

Va spun, chiar se intampla lucruri magice !

Nu-mi vine sa cred ce am gasit! –  primul: dupa ideea ca e caraghios sa spun despre foton ca citeste intentia pentru ca e artizanul fotosintezei, aceasta fiind inductia faptului ca plantele reactioneaza, gasesc CUM anume se intampla acest lucru (schimbarea materiei) si faptul ca ea se petrece si la nivel molecular nu doar subatomic). Numai ca procesul este ceva mai complicat dar si mai uimitor! ce zic, uluitor! despre asta chiar n-aveam habar, nici intuitiv, nici deductiv vorbind. Eu am crezut ca numai fotonii (lumina) isi schimba starea (vorbind despre fotosinteza) dar aici era vorba despre … apa, ea este aceea care isi schimba propria materie/unda si odata cu ea, evident si procesele de la nivelul molecular al plantei!! Cu toate ca  in urmatorul capitol fac o referire la puterea apei (alta decat acelea discutate deja mai de mult) si alta decat aceea pe care o aflu azi, aici este vorba despre principiul superpozitiei descris mai sus (completare pusa ulterior aflarii). Apa ”inghesuita” in spatii mici poate fi in stare de superpozitie (”norul” electronic, in fapt, acelasi electron in tot norul) deci in mai multe locuri, luand forma unui tunel cuantic. Acest lucru cred ca explica si cum de urca apa prin tulpina unei plante impotriva gravitatiei.

”Proprietatea apei conform căreia aceasta are o fază cuantică a fost descoperită în aprilie 2016 şi nu are încă nicio explicaţie. De asemenea, utilitatea acesteia este încă dezbătută. Cercetătorii au descoperit că apa are o fază cuantică, ceea ce înseamnă că o singură particulă poate fi în două locuri în acelaşi timp, relatează Curiosity. Acest lucru se întâmplă când o moleculă de apă este într-o „fază cuantică de tunelare”, aşa cum au descoperit cercetătorii de la Department of Energy’s Oak Ridge National Laboratory. Atunci când apa este prinsă în spaţii mici între mineralele unei roci, moleculele de apă prezintă un comportament bizar, neputând fi comparabil cu nicio substanţă solidă, lichidă sau gazoasă. Unul dintre cercetători menţionează că  apa „prezintă mişcare de tip cuantic în interiorul pereţilor despărţitori, ceea ce este interzis în fizica clasică”. Aşa cum am menţionat, semnificaţia acestei descoperiri este neclară în contextul aplicabilităţii sale. Adânceşte în schimb problematica în legătură cu proprietăţile apei şi ridică o serie de discuţii cu privire la procesele care implică această substanţă.” ( https://www.gandul.info/magazin/o-noua-proprietate-a-apei-a-fost-descoperita-cercetatorii-nu-si-o-pot-explica-16158837 )

Efectul de tunel se referă la procesul cuantic unde particulele se deplasează printr-o barieră despre care fizica clasică spune că e impenetrabilă.

Electronii sunt capabili să treacă prin sistemele biologice şi chimice într-o manieră neobişnuită care are implicaţii în fotosinteză şi în sisteme biologice. ” 🙂 🙂 https://www.descopera.ro/stiinta/16811928-un-proces-cuantic-observat-in-apa-poate-schimba-cel-putin-doua-domenii-importante-ale-cercetarii-stiintifice

–  al doilea fenomen găsit:  efectul de unda are loc nu doar asupra electronilor ci si asupra moleculelor (deci transcedem dincolo de lumea subatomica)

”Potrivit themindunleashed.org, un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Viena condus de profesorul Zeilinger, a încercat să introducă un element de observaţie în aceste experimente. Pentru a face acest lucru, ei au iradiat moleculele fullerene în mişcare cu un fascicul laser. Apoi, încălzite de o sursă externă, moleculele au început să strălucească şi în mod inevitabil şi-au afişat prezenţa în spaţiu pentru observator. Comportamentul moleculelor s-a schimbat, de asemenea. Înainte de începutul unei astfel de supravegheri, fullerenele au evitat cu succes obstacole (afişând proprietăţi specifice undelor), similar cu exemplul anterior cu fotonii. Dar, mai târziu, în prezenţa unui observator, fullerenele au început să se comporte precum particule fizice obişnuite, care respectă complet legile non-cuantice.”

Ba chiar si asupra obiectelor. Si a obiectelor mari, cum ar fi o mostra de aluminiu.

” Experimentele realizate de profesorul Keith Schwab în SUA sunt cu atât mai valoroase cu cât nu s-au axat pe demonstrarea efectelor cuantice la nivel de electroni sau molecule fullerene, ci pe un obiect mic, dar tangibil, o bandă mică de aluminiu. Această bandă a fost fixată pe ambele părţi, astfel încât mijlocul ei să fie într-o stare suspendată şi să poată vibra sub influenţa externă. În plus, un dispozitiv capabil să înregistreze cu exactitate poziţia benzii a fost plasat lângă ea. Ca urmare, cercetătorii au venit cu două concluzii interesante. În primul rând, orice măsurătoare a poziţiei obiectului şi orice observare a benzii au afectat banda în sine. După fiecare măsurătoare poziţia benzii s-a schimbat. În general vorbind, cercetătorii au determinat coordonatele benzii cu mare precizie şi, prin urmare, conform principiului Heisenberg, i-au schimbat viteza şi ca urmare, poziţia ulterioară.În al doilea rând, ceea ce a fost destul de neaşteptat, este că unele măsurători au condus de asemenea la răcirea benzii. Deci, observatorul poate schimba caracteristicile fizice ale obiectelor doar prin prezenţa lui acolo”. (Articolele sunt in The Epoch Times)

Realizati  ce insemnatate are asta???

Nu mai stiu, sunt bulversata, am extras concluzia? A, da! – Iata pana unde merge alegerea! – De data asta nu veti mai intelege insa aceasta concluzie dar o sa v-o explic ”dumnezeieste” in capitolul V !

Pe de alta parte, David Bohm http://www.humanitas.ro/humanitas/plenitudinea-lumii-si-ordinea-ei  ”a ajuns la concluzia ca separarea in observator si observat este o iluzie si ca de fapt ei sunt unul si acelasi, totul fiind un singur sistem diferentiat pe diverse grade de constiinta, constiinta fiind deci o proprietate intrinseca a energiei ce exista peste tot in univers.”

*

In al doilea rând NU exista vid. În „Vede” (4000 î.e.n.) se vorbeste despre existenţa prima din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. Si in Evul mediu a existat această străluminare a intelegerii faptului că Nimicul nu există. Într-o epistolă adresată lui Carol cel Mare de către un abate anglo-saxon, călugăr, profesor si scriitor pe nume Fredegisus de Tours (834), intitulată ”Despre substanța nimicului și a întunericului”   printr-o pozitie uimitor de curajoasa, care l-ar fi pus sub conditia anatemei si a ereziei daca ar fi trait in Evul mediu tarziu,  afirmă că nimicul este ”ceva”. Si mai tarziu au existat astfel de reprezentari. Azi, in fizica moderna, avem Teoria vidului  si a Campului de torsiune si Teoria microleptonica a câmpului” prin care savanţii explica geneza tuturor lucrurilor din lume.

O sa ma refer doar la Teoria vidului si a Campului de torsiune intre care exista urmatoarea relatie: câmpul de torsiune primar este generat de către ”Nimicul” absolut, la rîndul său, vidul fizic se naște din câmpul de torsiune primar.

In vidul fizic exista campuri cuantice care fluctueaza continuu in care apar de nicăieri si dispar fotoni(1.1) – cu antiparticule lor (pozitronii). Ei există pentru foarte scurt timp, se unesc şi dispar în acelaşi punct al mediului unde au apărut, pentru ca se anihileaza reciproc. Aceste lucruri nu pot fi  explicate de fizica clasică.

Ar putea să ne edifice in această privință ”Efectul Casimir” (1.2)  si Experimentul lui Vladimir Poponin(1.3)  referitor la introducerea unui segment de ADN uman intr-un tub vidat. Acest experiment, foarte interesant ofera in afara de demonstratia inexistentei vidului fizic si pe aceea ca particulele elementare servesc, asculta, se supun si urmeaza structura fundamentala,  matriceala si energetica a vietii, in speta, a omului.  (cred ca in general urmeaza structura vie, biologica). Ele atesta ca activitatea spontană a câmpurilor cuantice implică energie. În fapt o cantitate infinită de energie.

”Sondând vidul, măsurând densitatea acestuia, cercetătorii au descoperit „energia întunecată”. Energia întunecată este o „substanţă misterioasă”, adică nu prea avem idee ce este în realitate, care reprezintă aproximativ 70% din totalul de energie din univers şi care  este responsabilă de expansiunea accelerată a universului.Din păcate orice calcul realist cu privire la energia vidului oferă o valoare a densităţii de energie de 10100 ori mai mare decât densitatea de energie măsurată efectiv pe baza acceleraţiilor supernovelor.

(Trebuie sa ne edificam insa si asupra relatiei mai sus amintite, pentru urmatoarele capitole care nu vor fi asa tehnice, ci frumoase, promit!)

Mai intai trebuie sa facem o distinctie intre Campul de torsiune si Campul de torsiune primar. Exista un camp de torsiune (o radiatie) la nivelul tuturor corpurilor din natura vie si moarta. Acestea se compun din atomi care au spini  iar aici trebuie sa facem o alta distinctie. Pentru fizica clasica, spinul cuprinde atat momentul cinetic (impulsul unghiular al particulei) caruia i se asociaza si rotatia ei in jurul axei proprii, pentru fizica cuantica spinul cuprinde doar momentul impulsului.  ”Radiatia  de torsiune turbionara se naste din prezenta campului magnetic al Pamantului in care aceasta se afla si din prezenta momentelor magnetice ale atomilor (cu nucleele lor) nascute ca urmare a prezentei spinilor  (momentelor impulsului unghiular- fiz. cuantica) si a sarcinilor electrice (- fizica clasica). Astfel toate coprurile poseda un camp radiant propriu. În aceste câmpuri de torsiune energia potenţiala fiind zero, campurile au un caracter neenergetic. Ele se pot naste fie prin răsucirea spaţiului in spirala (datorita formei corpurilor)  sau ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau topologică, sau pot fi si o  componentă inseparabilă a câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera. În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care iau naştere la nivelul substanţei, al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic, există si Câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către „Nimicul” Absolut. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei – particulele elementare – se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul de torsiune primar.”

În practică, importanta câmpurilor de torsiune scalare (Un scalar este un element al unui corp care este folosit pentru a defini un spațiu vectorial). au făcut obiectul numeroaselor cercetări în urma unor experimente fizice. Nicola Tesla a descoperit undele scalare longitudinale, ale campului electromagnetic, folosind bobine de inductie, pentru a crea aceste unde. ”El a demonstrat ca acestea se pot propaga pe distante foarte lungi, fara nici o pierdere. Câmpurile de torsiune nu sunt o abstracţie teoretică ci ele au fost demonstrate experimental. Ca și aplicații în realitate, există generatoare de câmpuri de torsiune, instalaţii electrice, folosirea cărora ne permite să modificăm proprietăţile obiectelor materiale, de exemplu ale metalelor şi ale aliajelor. O direcţie de mare perspectivă reprezinta elaborarea generatoarelor de torsiune – mijloacelor de protecţie împotriva radiatiilor electromagnetice.”

Iata si forme noi de energie cu randament de 100% necostisitoare si …vesnice

Teoria Vidului fizic este mai usor de iteles din descrierea directorului Institutului International pentru Fizica Teoretica si Aplicata al RAEN, Aсademician A.Akimov:

“Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din şapte niveluri ierarhice. Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este „Nimicul” Absolut şi acesta reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică riguroasă. Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare. Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care, la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acestui nivel următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de torsiune primar.” (“În lucrările teoreticianului rus Ghenadiy Şipov a fost arătat un sistem de 3 ecuaţii prin care, ca şi în teoria lui Newton, se poate descrie exact orice mişcare din punct de vedere analitic”. n.a.)

“Câmpul de torsiune primar este o formă specială de existenţă a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu posedă energie şi nici nu transferă energie. Aceste turbioane cuantice interacţionează informaţional. În absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală doar cu infinit. […]

În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea de vid fizic.

Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de elemente care îl compun şi după structura sa. […] ” ( ”Fiecare tip de particulă elementară este prezent în fluctuațiile violente ale mării de particule virtuale pe care noi o numim vid.”, spune Susskind, și continuă: ”În această mare întâlnim electroni, pozitroni, fotoni, cuarci, neutrini, gravitoni și multe alte particule. Energia totală a vidului este suma tuturor energiilor acestor particule virtuale, fiecare tip de particulă aducându-și propria contribuție.”)

”[…] Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale  de particule şi antiparticule concrete, nu la întâmplare. (În fizică, virtual nu inseamna ireal; o particulă virtuală este ”o fluctuație cuantică tranzitorie care prezintă o parte din caracteristicile unei particule obișnuite, având în același timp existența sa limitată de principiul incertitudinii; de expl. fotonii virtuali sunt particula de schimb pentru interacțiunea electromagnetică”.- n.a.)

”Aceste particule, născute din vidul fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma. Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază, compun următoarele trei niveluri ale realităţii – gaze, lichide şi corpuri solide. 

În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri inferioare au fost denumite de către G.Şipov ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost denumite de către acesta drept fizică subiectivă. O serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic, răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp, joacă un rol primordial în conştiinţa omului.

Este probabil faptul că „Nimicul” Absolut reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi „formulate” la nivelul „Nimicului” Absolut. Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului „Nimicului” Absolut se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului.”

”Vacuumul este acel mediu primar din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. ”. (http://www.torser.com/ro/scientific_base/torsion_fields/torsionfields_theory/default.aspx)

Pe de altă parte dar in acelasi sens, ”Dr. Harold Puthoff a fost primul care a masurat aceasta energie a universului. masuratoarea a fost facuta la zero absolut (0 grd Kelvin egala cu 273 grd Celsius) , considerat ca fiind cea mai joasa temperatura posibil de atins. Conform vechii teorii Newtoniene, la aceasta temperatura toata agitatia moleculara ar trebui sa inceteze, iar energia sa fie nula. Insa, in loc de a gasi ca nu exista energie, Puthoff a gasit o cantitate imensa de energie (o energie virtuala n.a) ! El i-a dat numele de Energia Punctului Zero, concluzionand ca nu exista notiunea de spatiu gol (vacuum); Campul punctului zero este asemenea unei supe de particule cuantice virtuale. Universul nu este niciodata in repaus, nici chiar in asa zisul spatiu gol. Chiar si intr-o camera perfect intunecata se poate masura prezenta fotonilor.. John Wheeler si Richard Feynman, de la universitatea Princetown, au calculat ca o ceasca din energia punctului zero (a vidului) este suficienta pentru a aduce toate oceanele de pe planeta, la punctul de fierbere. Concluzia este ca materia nu este o substanta condensata, ci dimpotriva, o forma de energie difuza !! […]” (Misterele universului)

*

Sa ne oprim putin si la ultima teorie a fizicii cuantice, o teorie a gravitatiei, un concept ipotetic care doreste sa implineasca dezideratul lui Einstein privind o Teorie a Totului si pe care Einstein a lasat-o in seama urmasilor sai fizicieni.  Teoria stringurilor sau a corzilor/coardelor oscilante- inchise sau deschise (lasati-ma va rog, sa le spun – corzi – 🙂  ) corzi foarte mici, vibrante care interactioneaza unele cu altele in spatiu si timp formand particulele elementare, deci materia. Materia ”rasarind din ele precum rasare muzica din corzi: daca o ciupesti intr-un anumit fel, obtii o frecventa anume, dar daca o ciupesti in alt fel, poti obtine mai multe frecvente, asa ai note diferite.”(Burt Ovrut). Felul in care interactioneaza corzille dau proprietatile fizice ale particulelor.  Ea vizează necesitatea unei alte dimensiuni a spațiului nostru, datorita formei rasucite (un fel de benzi ale lui Moebus dar neliniare ci in volum), sectoare ale formei corzilor inchise sau deschise pe care nu le putem vedea. Ideea existentei lui fiind pentru prima data presupusa de fizicianul Kaluza si sugerata lui Einstein si pe care acesta a pastrat-o pentru un timp la dospire, sau existenta altor dimensiuni ale spațiului care nu fac parte din Universul nostru, necesare pentru desfășurarea corzilor în torsiunea lor oscilatorie, o reprezinta Teoria stringurilor. Aceasta teorie reuseste sa aduca veriga lipsa dintr-o Teorie a totului, la care visa si Einstein, respectiv, o teorie unificata a campurilor de forte din Modelul Standard al fizicii (forta nucleara tare, forta nucleara slaba, forta electromagnetica si forta gravitationala, ultima fiind piesa din puzzle care lipsea. Aveti aici o sumara dar sintetica informatie asupra a ceea ce  reprezinta Modelul Standard al fizicii). Aceasta este baza de la care pornesc toate disputele asupra dimensiunii particulelor si fortelor care le guverneaza, cercetarile si experimentele in descifrarea alcatuirii Universului.

O reprezentare reductiva la abstract dar sugestiva a Teoriei corzilor am gasit-o pe site-ul ” (Scientia.ro):  a carei idee principala poate fi ilustrată ”plecând de la un măr şi pătrunzând la scări succesiv mai mici în structura internă a acestuia şi a constituenţilor săi.” (o reprezentare pe care am avut-o la un moment dat mai demult, dar a avut un alt context si o inspiratie pur subiectiva, coincidentele insa cred ca au rostul lor).

Necesitatea unor alte dimensiuni care nu fac parte din Universul nostru este cuprinsa in ultimul pas din teoria stringurilor si anume, M-Theory, care presupune  existenta a 11 Universuri separate intre ele prin membrane inguste dar lungite la infinit, Universul nostru fiind despartit de o asemenea membrane de urmatorul, cel cu 5 dimensiuni. ( Iata aici un link https://www.descopera.org/teoria-corzilor-si-teoria-m/ care explica pe  inteles daca doriti mai mult, ultimile teorii privind existenta Totului). Membrane cu diferite dimensiuni care plutesc, vibreaza, se onduleaza si genereaza astfel tot ce exista si actioneaza.

Aici o sa inserez prima opinie personala, nu e nici intrebare, nici parere, nici sugestie, nici scenariu, este o reprezentare personala si asta pentru ca n-am puterea intelegerii de a merge mai departe cu aceasta viziune, a universurilor separate prin membrane.  Reprezentarea mea porneste de la vibratie/oscilatie si e simpla, simplista daca doriti. Daca traim intr-un Univers/Universuri oscilatoriu/-ii, atunci nu-mi pot reprezenta decat coexistenta in diferite planuri de frecventa (ca denumire generic a vibratiei) a tuturor universurilor  si nu a separatiei acestora prin membrane indiferent de forma dimensiunilor spatio-temporale sau de energie care le alcatuieste. Separatia sunt insasi lungimile de unda, frecventele si oscilatiile. Vorbind de membrane (cu o fata intr-un univers si cu cealalta in alt univers, probabil trebuie sa detina pe o parte caracteristicile unuia si pe cealalta, caracteristicile celuilalt) nu stiu de ce, am senzatia ca mintea umana trage mereu inspre materialitatea reprezentarilor sale. Astept insa demonstratia experimentala a existentei lor sau macar pe aceea teoretica.

Personal sunt adepta Teoriei Multiversurilor, a universurilor paralele si a ”Supei Vidului fizic –”Nimicul” absolut care impreuna cu Campurile de torsiune primare ce se emana si se contin, unul pe celalalt, printr-un proces asemanator respiratiei. Proces care ar putea sta si la baza expansiunii universurilor. Corzile plutitoare sunt semintele, (ca imaginea unei holograme, oricum ai sectiona-o ai reprezentarea intregului si poti avea reprezentarea intregului prin teoria fractalilor – despre care voi vorbi ulterior). Din alta perspectiva, corzile le vad ca pe celulele stem ale sistemului daca vreti, capabile oricand sa creeze si sa recreeze materie organizata.

Concluzia 3: Daca Universul are o componenta majora subiectiva si constiinta, atunci alegerea noastra nu poate fi decat subiectiva in acord cu constiinta noastra de la momentul exprimarii ei.

Cap. II – Cum adaptam subectivitatea Universului la obiectivitatea noastra – I –

Incep prin  nestapanirea a doar doua baterii de intrebari legate de modalitatea de acces la acesta:

1.     Daca fiecare Univers  are propriile sale dimensiuni, altele, cu structuri tot mai complexe de spatii-timp (vezi timpul din apropierea si perspectiva intrarii intr-o gaura neagra) cum se poate demonstra in realitate, experimental vorbind, dintr-un numar redus de dimensiuni, fie ele si de 4, originea acestora? Or, pentru o informatie completa, exacta, adevarata despre un lucru, un sistem, un fenomen sau orice altceva, nu trebuie sa ai un anumit amplasament? Sa fii situat intr-un unghi cat mai deschis ca perspectiva asupra lor? Sa fii cat mai aproape de el, cat mai in centru posibil ori, sa te afli in campul constiintei lui sau sa fii lucrul sau sistemul insusi (vezi tr. Universului holografic)? Atunci fundamentul corect al unei informatii, pentru a servi unui adevar integral si nu unuia relativ, vis-a-vis  de un sistem (mai) complex decat cel cunoscut, si care eronat culeasa poate sa necesite schimbarea sau chiar inlocuirea unei teorii, cu tot ce decurge din ea, alte teorii, alte experimente si aplicatiile facute in considerarea lor (asa numita spaima a fizicienilor), nu ar trebui luat direct de la sursa, din informatia nascuta la nivelul  ”Nimicului” absolut, din campul de torsiune primar, ca sa vorbim totusi despre Universuri?

Cine sau ce ii da omului acea amplitudine care poate ajunge la lungimea de unda a Campului Informational Universal, sau cel putin la planul primei realitati nascute din acesta?

Cum s-ar putea presupune constiinta umana in rlatia sa cu Campul de torsiune primar-campul de Informatii si ”Vidul fizic” considerat campul in care Constiinta Universala, existenta pretutindeni (si despre care in acest moment exista cunoasterea ipotetica ca ar contine energie de 10 (la putere 100) ori mai mare decât densitatea de energie a acceleraţiilor supernovelor) si care concepe planurile realitatii?

Oare ca o relatie univoca? din care directie? sau biunivoca? sau si biunivoca?

Ce este inspiratia? Cine sau ce ii proiecteaza samanta de unde apar fructele? Care este directia ei de propagare? In ce arie a constiintei umane aterizeaza? in  inconstient, subconstient, in supraconstient sau conform uneia dintre explicatiile dex este un indemn launtric (necunoscut ”magnetic”-electromagnetic) care o atrage? Exista vreo preferinta a inspiratiei fata de ele?  Conteaza sau nu conteaza care dintre campurile constiintei este pregatit pentru a o primi? Aceasta informatie poate sosi pe un teren nepregatit cazand in ”dizgratie”? Oare inspiratia provine dintr-un camp de interferenta? Oscilatia emisa la un moment t0 de unul dintre campurile constiintei noastre se intersecteaza cu acelasi tip de oscilatie pe aceeasi lungime de unda? O ”culegem” noi din campul ei sau ea are un impuls initial care o coboara in banda noastra de frecventa?  Sper ca voi afla macar in ultimul capitol.  🙂

Dar intuitia? E o deschidere a capacitatii constiintei (sufletului – pentru ca implica o percepere senzoriala si a mintii –pentru ca are convingerea gandului, fara un rationament anterior), de a fi descoperit un adevar. Am emis o definitie mai mult de nevoie decat cu voie fiindca  Dex-ul da explicatii contradictorii.

“Daca doresti sa cunosti secretele universului, gandeste in termeni de energie, frecventa si vibratie. Nikola Tesla

Srinivasa Ramanujan (născută în India, 1887-1920) a fost numit cel mai ciudat bărbat din toate matematicile, probabil din întreaga istorie a științei. Lucrând în izolare de colegii săi, acest geniu a reușit singură să renunțe la o valoare de o sută de ani de matematică occidentală. După cum raportează Michio Kaku în Hyperspace, tragedia vieții sale este aceea că o mare parte din munca sa a fost irosită redescoperind matematica cunoscută. […] Cel mai interesant pentru noi, Ramanujan a spus că zeița Namakkal l-a inspirat în visele sale; cu alte cuvinte, sursa geniului său creator a fost acest alt tărâm din somnul său, mai degrabă decât conștiința obișnuită de trezire. Ramanujan, presupunând că într-adevăr a primit formule detaliate în visele sale prin intermediul subconștientului, oferă poate o indicație despre cât de exactă și detaliată poate fi această cunoaștere.

De fapt, psihologul pionier și cercetătorul conștiinței, Stanislav Grof, a descoperit că în timpul experiențelor LSD, pacienții săi erau capabili să acceseze „inconștientul colectiv”, obținând cunoștințe foarte specifice, precise și detaliate. În programul de instruire LSD pentru oamenii de știință, perspective relevante au apărut în domenii la fel de diverse precum cosmogeneza, natura spațiului și timpului, fizică subatomică, etologie, psihologie animală, istorie, antropologie, sociologie, politică, religie comparată, filozofie, genetică, obstetrică, medicină psihosomatică, psihologie, psihopatologie și thanatologie.

În 1862, chimistul Friedrich August von Kekule a ajuns faimos la soluția formulei chimice pentru benzen într-un vis în care a văzut inelul de benzen sub forma unui șarpe care își mușcă coada – un simbol arhetipic în sine – Ouroburos.

Într-o ironie istorică supremă, principiile lui Descartes despre ceea ce a devenit în cele din urmă filozofia mecanicistă a provenit dintr-un vis în ajunul zilei Sfântului Martin din 1619 în care „Îngerul Adevărului” i-a explicat că matematica a fost cheia pentru deblocarea secretelor. a Naturii! [xi]

În mod similar, Nikola Tesla a construit generatorul electric … după ce designul complet al acestuia i-a apărut cu mare detaliu într-o viziune.

Proiectul pentru experimentul care a dus la descoperirea premiului Nobel, care a câștigat transmiterea chimică a impulsurilor nervoase, i-a revenit fiziologului Otto Leowi în timp ce dormea.

Albert Einstein a descoperit principiile de bază ale teoriei sale speciale despre relativitate într-o stare de spirit neobișnuită; conform descrierii sale, majoritatea perspectivelor i-au venit sub formă de senzații kinaestezice.

Mulți dintre marii oameni de știință au spus lucruri foarte similare. Din nicăieri, o viziune revelatoare sau o înțelegere îi lovește, de parcă s-ar fi descărcat brusc în mintea lor dintr-un depozit conceptual ezoteric. Este interesant faptul că mulți oameni găsesc în vise lucide că pot învăța abilități care se traduc direct în viața reală de veghe sau pot rezolva probleme în starea de vis conștient, care în lumea fizică le-a împiedicat și, în plus, aceste soluții funcționează de fapt.

Francis Crick s-a aflat sub influența LSD în 1953, în momentul în care a perceput forma dublei elice și a desfăcut structura ADN-ului.

Chimistul DI Mendeleyev și-a văzut întregul tabel periodic de elemente într-o noapte într-un vis. ”

Concluzia 3.1. : Atunci cand alegerea nu este necesara. Cred ca inspiratia si intuitia sunt doua dintre cele trei legaturi ce pot caracteriza relatia cea mai directa dintre constiinta noastra si Campul Constiintei universale, fara primejdia erorii. Cele doua sunt campuri libere de orice act decizional, si in consecinta de necesitatea vreunei alegeri. Sunt daruri pentru ca le primim fara pretul vreunui efort. Le folosim sau nu, sunt ale noastre.

2.    Revin la a doua baterie de intrebari:

Toti fizicienii de pe lumea asta sunt insa de acord ca performanta oricarei descoperiri nu va putea fi atinsa decat cu instrumente de vizualizare/masurare/softuri din ce in ce mai performante, apte sa demonstreze in realitate, teoriile. Intrebarea pe care o ridic, (poate nu numai eu, cine stie?), deocamdata una mica din univers, nu prea mica ca spre deosebire de alte particule, am totusi 1,70 (metri si nu femptometri 🙂 ) chiar de va face tot acest univers al fizicienilor sa moara de râs este: cum poti detecta (observa, masura/cuantifica) prin intermediul instrumentelor, originea universului cand aceste instrumente sunt create de campul mintii umane, fie el si cu IQ 200, cand in fapt, campul emotiilor si convingerilor inimii, respectiv, campul electric al inimii este de 60 de ori mai puternic decat cel al creierului iar campul electromagnetic al ei este de 5000 de ori mai performant decat aceleasi camp emis de creier, căci vorbim despre campuri cuantice, despre campuri electromagnetice care culeg si evident, raspandesc informatie, in fapt, ambele, campuri ale constiintei. Sau ea nu face parte din Universul/Universurile existente sau masurarea oricat de performanta, nu va ajunge pana la Originea lui. Ori teoria partii care contine intregul este o baza de plecare pentru aceasta chiar daca nu vreau s-o justific cu existenta Universului Holografic pe care-o las pentru alta data.

Ce relevanta ar avea inteligenta artificiala, care este locul ocupat de ea in toata aceasta cunoastere, pana unde poate ajunge? Ce ne-ar putea oferi si ce ne-ar poate aduce un calculator cuantic performant? In afara calatoriilor in timp, inglobarea lumii cu toate ale ei (?) intr-o singura baza de date, eradicarea bolilor si a saraciei, va fi acesta capabil sa ”dialogheze” cu Informatia din Campul ”Nimicului” absolut? Pulsiunile informatiei dintre acest ultim camp si campul de torsiune primar si generarea valurilor de realitati ar putea fi ”percepute” si extrase de catre calculatorul cuantic pentru reprezentarea acestora in lumea noastra? Exista vreo inadvertenta intre softul care foloseste bioimprimante ce vor fi capabile sa reproduca organele umane cu functii imbunatatite peste normal inclusiv creierul  si cordul si Informatia/inteligenta matriceala care le-a generat? Va fi capabila inteligenta artificiala sa printeze si proportia corespunzatoare de 99,9999 % energie continuta in procentul ei pereche de materialitate  de 0,0001%?

Concluzia 3.2 – Si rasfoind (cam peste tot) dau tocmai de Einstein, iar mesajul sau imi apare aici ca o concluzie:

„Sarcina supremă a fizicianului este să ajungă la acele legi elementare universale din care cosmosul poate fi construit prin pură deducție. Nu există o cale logică către aceste legi; numai intuiția, bazându-se pe o înțelegere simpatică a experienței, le poate atinge. ” Albert Einstein

*

Cu toate acestea mai sunt multi pasi pana la intelegerea faptului ca ciocnirea particulelor subatomice pana la ultima lor compunere  care ar putea genera masa, asa cum a fost descoperirea bossonului Higgs, cel putin la nivel conceptual, apare ca un mod atat de primitiv, de barbar de a descoperi sursa creatiei Universului/Universurilor, asa cum este  acum si constructia unui nou accelerator circular de particule, cu circumferința de 100 de kilometri, mai mare decât LHC, (tot CERN-ul se ocupa) pentru: ”studierea interactiunii bosonilor Higgs cu alte particule de acelaşi tip, pentru explorarea interacţiunii electroslabă în istoria universului si pentru descoperirea altor particule supersimetrice ce stau la baza materiei intunecate, cea care tine Universul laolalta, pentru dominatia materiei asupra antimateriei”, implicit pt.  descoperirea puterii gaurilor negre, ca viitoare surse de energie (n.a)”   https://www.agerpres.ro/sci-tech/2016/02/10/stephen-hawking-sustine-ca-gaurile-negre-ar-putea-asigura-necesarul-de-energie-al-intregii-planete-13-43-20.

Exista energie libera Tesla, de ce n-o exploatam pe ea si o tinem sub control? De ce nu exploatam mai mult energia de forma a campului turbionar pentru incalzire si nu numai? Am vazut mai sus ce dezvolta. In afara fortei acestui camp, de ce nu folosim direct apa, am vazut proprietatile ei, n-am putea sa le exploatam? Un necunoscator de fizica cuantica a reusit sa inlocuiasca masinile pe baza de benzina sau electrice cu cele care functioneaza cu un motor cu apa,  Gheorghe Bordeianu din Bacau, n-a descoperit radiatia gaurilor negre dar a descoperit ca printr-un generator de ioni poate descompune H2O, in Hidrogen si Oxigen, si a obtinut o ardere, de fapt un motor complet nepoluant si extraordinar de ieftin, 3 litri de apa la 5000 de km. Inventie omologata si nelasata sub exploatarea tarilor care i-au oferit bani pentru omologare si contracte cat pentru un imperiu, Germania, Austria, China, etc. ca sa o poata face acasa, in România, sa aduca dreptul exclusiv de exploatare aici, venitul aici, unde nu are bani nici sa-si omologheze celelalte 100 de inventii.

Am epuizat tot ce mintea poate creea si am ramas in exploatarea gaurilor negre, obsesia dvs. Ma doare mintea domnule Hawking, semn ca s-a epuizat, imi pare rau, nu va poate face fata.

Dar revin la ce mi-am propus sa demonstrez:

Concluzia 4 si ultima din acest capitol, privind alegerea: organizarea Universului sau cum vrem s-o numim, Vid fizic, ”Nimic” absolut, Camp de torsiune, String Theory, M-theory, Multivers, Constiinta universala, ii permite fiecarui om prin intermediul propriei sale constiinte, exact asa cum este ea, cum o cunoaste si in masura in care o cunoaste, sa-si poata alege singur cu ce instrument isi va masura identitatea, deocamdata aici pe planeta. Si cred ca aceasta este o alegere de o importanta capitala. (sper pana in finalul ultimului capitol sa va edific asupra acestei concluzii).

***

(  Cap. II – Cum adaptam subiectivitatea Universului la obiectivitatea noastra – II – 

Ma opresc mai intai aici,  pentru o veste buna … )

–––––––

1.1.- Fotonul

– fiz.) Pparticulă elementară a radiației electromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de repaus. Fotonul n-are structura, e particula elementara, nu e facuta din nimic. Nu are masa. S-ar putea ca si concept theoretic spune ca are masa de miscare, adica IMPULS  dar nu are masa de repaos. Fotonul nu poate sta pe loc, el este tot timpul in miscare.
Fotonul e particula care mediaza interactiunea de tip electromagnetic. Fotonul are fix atatea proprietati, cat trebuie ca fizica interactiunilor electromagnetice sa functioneze corect.
– fotonul e emis si receptionat de catre sistemele cuantice, prin tranzitia unui fermion de pe o stare energetica superioara, pe una inferioara.
– e emis spontan. Nu poti prevedea in nicio circumstanta cand va fi emis. Poti calcula probabilitatea ca acesta sa fie emis, nu poti sti cu certitudine nicicum. In sistemul de referinta al fiecarei particule, interactia are loc cu viteza luminii. In sistemul de referinta al fotonului ea se manifesta instant.Pe parcurs nu poate interveni nimic neprevazut. Fotonii sunt particule cu spin 1.

1.2.- Efectul Casimir

Într-un tub vidat au fost introduce două  plăci metalice paralele, foarte aproape una de cealaltă, în spațiu vid prin care se deplasează felurite radiații cu diferite lungimi de undă, efectul lor este o ușoară reducere a lungimilor de undă care se potrivesc între plăci, față de numărul lungimilor de undă din afară. Aceasta înseamnă că densitatea de energie a fluctuațiilor stării fundamentale dintre plăci, deși tot infinită, este mai mică decât densitatea de energie din afara lor cu o cantitate finită. Această diferență dintre densitățile de energie dă naștere unei forțe care împinge cele două plăci una spre alta, forță observată experimental.

1.3.- Experimentul lui Vladimir Poponin : ADN-ul uman intr-un camp vidat

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct  particulele elementare  numite fotoni (fotonul fiind denumit şi cuantă de lumină). Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-intr-un tub vidat ADN uman, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Din tubul vidat s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice. În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a fost introdus ADN uman în tubul vidat. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate. Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii cu antiparticulele lor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă. Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din tub, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate. Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta. (Institutul de cerecetare al Inimii ” HeartMath”-California)